Copilașul meu împlinește 1 an!

Astăzi, copilașul meu frumos împlinește 1 an. În 20 martie 2018 s-a născut Andrela.ro. A fost o naștere destul de grea. Aveam în plan de foarte mult timp să încep un nou blog și să trec pe domeniu propriu, dar nu reușeam să mă mobilizez.

Îi datorez foarte mult Domnului P. Dacă nu era el, probabil că nici în ziua de azi nu-mi luam domeniul meu propriu și personal. El a fost cel care m-a încurajat și mi-a dat un șut în fund ca să fac un pas înainte. Țin minte că am cumpărat domeniul și hostingul prin luna februarie, iar de atunci am tot muncit să-mi formez copilul.

Primul header al blogului…

Am muncit o lună ca să pun cap la cap toate ideile din mintea mea.

Sunt mândră că am făcut totul singură. Am căutat un design care să-mi placă, am căutat ca bezmetica o temă care să aducă designul blogului când mai aproape de imaginea din capul meu. Cred că ăla a fost momentul în care mi-am dat seama că-mi place designul grafic.

În fine. După mai bine de o lună blogul meu începea să capete contur. Pe vremea aia îmi făcusem un plan pentru postări, gândisem niște categorii pentru articole, dar până la urmă am scris cu sufletul, nu cu creierul. M-am lăsat dusă de val.

Am scris primul articol cu foarte mari emoții

Chiar dacă eram obișnuită cu blogul din 2009 și scrisesem multe articole înainte, aveam impresia că acum e cu totul și cu totul altceva. Simțeam că trebuie să dau tot ce e mai bun din mine ca Andrela.ro să crească mare și frumos, să devină un blog interesant și să atragă cititori, dar în primul rând trebuia să îmi placă mie și să simt eu că e ceea ce trebuie.

A trecut un an de când am postat primul articol și nu-mi dau seama dacă e mult sau puțin. Am impresia că scriu pe Andrela.ro de când mă știu, dar cu toate astea, uneori am impresia că 1 an nu e chiar atât de mult.

Mă consider începătoare și sunt conștientă de câte lucruri am de învățat și de câte lucruri mai pot face ca să ajut blogul să ajungă acolo unde-mi doresc eu. Poate părea ușor să scrii, dar nu e deloc așa. Nu e ușor să scrii nici într-un jurnal, d-apăi pe un blog pe care-l poate citi oricine.

Ce a însemnat pentru mine un an de Andrela.ro?

Într-un an de zile pot spune că am cunoscut mulți oameni faini, am participat la evenimente genaiale și am învățat o mulțime de lucruri.

Oamenii

Aici mă refer în primul și-n primul rând la comunitatea bloggerilor din Timișoara care sunt niște oameni foarte faini adunați la un loc prin magia pe care Blogging TM 2.1 o face. Sunteți minunați și vă mulțumesc tuturor că m-ați primit în gașca voastră de oameni creativi și frumoși.

În al doilea rând, pot aminti aici toți oamenii pe care i-am cunoscut sau alături de care am colaborat în proiecte foarte drăguțe. Datorită blogului am cunoscut-o pe Sudessa, am vorbit cu Ștefana și am adus zâmbetul pe fața unor copilași a căror soartă n-a fost atât de bună cu ei, alături de Asociația Misiune Pentru Copii.

Evenimentele

Dacă nu scriam pe blog nu primeam invitație la VinVest 2018, nu mă invita nimeni la evenimentele Kapa Center, nu mergeam la Webstock sau la November Notes in Social Media, nu primeam invitația celor de la QuestoApp să descopăr Timișoara bântuită, nu descopeream înghețata Siviero Maria și nu colaboram cu Favi.ro.

Toate aceste lucruri contează enorm de mult pentru mine și-mi dau putere să scriu în continuare. Simt că lumii îi place ceea ce scriu și mă bucur enorm când văd că „mă bagă lumea în seamă”. Asta poate suna ciudat, dar ceea ce vreau să spun e faptul că Andrela.ro e un blog micuț și firav și cu toate acestea, iată că unii văd potețial în el. Și asta nu poate decât să mă bucure enorm de tare!

Lecțiile

Aici aș putea face o listă interminabilă cu lucruri pe care le-am învățat într-un an de zile, dar mă voi rezuma doar la 3:

Nu e ușor să scrii

Poate părea așa, dar nu e. E frumos, dar uneori poate fi dificil. Sunt momente în care nu-mi găsesc inspirația, momente în care nu mă simt bine, momente în care sunt obosită și mă gândesc că aș scrie pe blog, dar totuși nu o fac. Alea sunt momentele în care mă simt vinovată și mă mustră conștiința. Alea sunt momentele în care scrisul nu mai pare chiar atât de simplu. În fond și la urma urmei, scrisul face parte din mine și sunt conștientă că voi scrie cât voi trăi. Important e să scriu pe blog despre lucruri care să-mi placă și mie și vouă. Acolo e cheia.

Zona de confort e cel mai mare dușman al meu

Și încerc să ies cât de des pot din ea, dar nu-mi reușește chiar de fiecare dată. Am mai scris despre asta și aici. Sunt conștientă că nu va ploua cu inspirație și cu cititori peste mine dacă nu muncesc și dacă nu dau tot ce-am mai bun pentru blog. Cu toate astea, sunt momente în care prefer să citesc sau să mă uit la un film 2 ore decât să scriu pe blog. E mai comod. Mai am și momente de genul, dar mi-am dat seama că lucrurile cu adevărat frumoase se întâmplă în momentul în care părăsesc coconul confortabil în care mă ascund de multe ori.

Fiecare e liber să aibă propriile păreri

Evident că există oameni (chiar apropiați) care nu înțeleg de ce scriu pe blog. Am încercat să le explic că asta simt că e menirea mea în viață :)), că asta e ceea ce vreau eu să fac. Unii au înțeles, alții au ridicat din umeri și și-au dat ochii peste cap. Fiecare e liber să creadă ce vrea și să își exprime propriile păreri. Așa cum fac și eu aici. Asta nu înseamnă că trebuie să fiu de acord cu ei, la fel cum nici voi nu trebuie să fiți de acord cu mine. S-a murit la Revoluție ca noi să avem libertate de exprimare, nu?

Dacă ar fi să trag linie și să mai spun ceva, acum când Andrela.ro împlinește un an, aș mai spune doar atât:

Acum când văd cât de greu, dar în același timp, frumos crește blogul ăsta, nu pot decât să mă gândesc la cum ar fi fost dacă m-aș fi ținut serios de treabă din 2009, de când am scris primul articol…?

Chestia asta mă motivează să fac tot posibilul ca Andrela.ro să crească frumos. Nu mă opresc aici! Sunt hotărâtă să ajut copilașul ăsta să crească. Vreau să ajungă departe și să o facă mândră pe mămica lui. Știu că totul depinde de mine și tocmai de aceea sunt convinsă că până la urmă voi ajunge acolo unde îmi doresc.

Vă mulțumesc că ați fost alături de mine, că m-ați citit și sper să rămâneți și în continuare prin zonă. Vor urma chestii faine. Vă promit!

Apreciez enorm faptul că sunteți aici! 

❤

Dacă ți-a plăcut, trimite articolul și prietenilor tăi

Related Posts

Leave a comment