Ultima vacanță adevărată pe care am avut-o a fost în 2019 când am fost în Norvegia. De am mai avut scurte escapade pe ici-colo dar n-am mai avut un concediu adevărat în care să mă pot deconecta 100% de viața cotidiană. Așadar, într-o zi mi s-a pus un pitic pe creier și m-am hotărât că vreau să merg la mare!

Am început să cântăresc situația, am discutat cu Domnul Soț și am ajuns la concluzia că acest concediu îl voi petrece fără el. Am vrut așa o ultimă vacanță de respiro înainte de venirea lui baby nugget. În studenție n-am fost în Vamă și pe la Costinești așa cum era la modă, așa că m-am hotărât la aproape 30 de ani că vreau să fug și eu un pic singură la mare. Mă rog, nu chiar singură…

Știam că ai mei își doresc de mult să meargă la mare, dar din diverse motive n-au mai reușit să meargă de ani de zile, i-am convins și pe ei să vină cu mine.

Și pentru că nu-mi doream să merg doar cu ei am cooptat-o pe viitoarea fină să vină cu mine în această aventură și n-a stat deloc pe gânduri. Așadar, am lăsat bărbații acasă și am plecat ca doamnele la mare împreună cu părinții mei, desigur.

Pentru că a fost ideea mea m-am pus pe organizat lucrurile. Am căutat cazare și variante de transport astfel încât să ajungem toți 4 cu bine în celălalt capăt al țării.

Drumul

Pentru că părinții mei nu au mașină și pentru că atât eu cât și fina avem și mașini și permis dar nu ne-am încumetat nici una dintre noi să conducem atâta distanță am ajuns la concluzia că cea mai convenabilă variantă ar fi să mergem cu trenul. Doaaaamne și ce excursie ne aștepta. Ai mei au plecat de la Petroșani cu CFR-ul cu bilete la vagon de clasa a 2a.

Noi, am plecat din Timișoara, ca doamnele, cu Astra Trans Carpatic cu bilet la vagon de dormit de 2 persoane. Și când zic „ca doamnele” nu exagerez. Pentru un drum de 13 ore, aproape 14 cu tot cu întârziere, am avut niște super condiții. Vă dați seama ce față am făcut când domnul controlor ne-a adus sandwich-uri și apă atunci când ne-am urcat în tren? Vă dați seama că ne miram că avem chiuvetă în cabină și lenjerie albă, curată pe paturi? Băăăăi, băiatule! Lux. Să tot călătorești așa. Am dormit și ne-am trezit dimineață fresh cu gândul la cum vom merge din gară direct pe plajă.

Când am plecat din Constanța spre Timișoara ne-am luat locuri la vagonul de dormit lux (pentru că nu mai erau locuri disponibile la cel standard) și ne-am mirat ca 2 țărănci venite din cuca măcăii când am văzut că avem nu doar chiuvetă în cabină ci și wc și duș! Și mai mare luxul! Și diferența de preț între cabina standard și cea lux e de vreo 30 de lei…

Trenul super fain. Infrastructura praf. Asta e de fapt problema. Eu înțeleg că am avut de parcurs aproape 800 de km pe căile ferate, dar fratele meu…. te apucă bâțul când vezi că tu mai ai 30 de min până la destinație și trenul se oprește undeva în câmp… să aștepte… alt tren. Sau că sunt porțiuni unde merge de zici că e tras de doi cai obosiți. Ca să vă faceți o idee, am plecat la 21.30 din Timișoara și trebuia să ajungem în Constanța la 10:20… dar am ajuns la 11:40…

În fine. Ideea e că drumul cu trenul de la Timișoara la Constanța merită făcut doar la vagon de dormit. Așa ajungi odihnit și știi că te poți bucura de ziua aia. Vorba aia, dai un ban, dar stai în față… Nu e deloc ieftin biletul, dar când nu ai altă variantă (pentru că ești tută și nu conduci) merită.

Cazarea

Prima dată am căutat cazare. Știam că ne dorim să mergem la mare dar nu ne interesa neapărat unde anume. Prima dată am căutat niște apartamente prin Constanța și Mamaia, apoi m-am gândit că ar fi mai ok să luăm 2 camere separate astfel încât să nu stăm chiar toți 4 grămadă. Cea mai bună variantă ca și raport calitate-preț am găsit-o în Eforie Nord. Niciunul dintre noi nu mai fusese în această stațiune așa că n-am mai stat pe gânduri și am făcut rezervarea pe Booking la Vila Corina.

Pozele arătau bine, review-urile erau bune, prețul suuuper decent așa că am ales-o fără să ne gândim prea mult. Adevărul e că nu prea aveam ce alege pentru că prețurile cazărilor la noi pe litoral nu sunt chiar cele mai prietenoase.

Când am ajuns la cazare am rămas plăcut surprinși de cât de faini erau oamenii de acolo și de cât de curate și de primitoare erau camerele. Vila Corina nu promite a fi o vilă de lux, dar din punctul meu de vedere e perfectă. Eu cred că atunci când mergi în concediu, nu mergi să stai în cameră… așa că ai nevoie doar de un pat și un duș curat. Cazarea noastră, sincer, ne-a depășit așteptările. Camerele erau ft spațioase, cu balcon, cu aer condiționat și cu băi foarte curate. În curte era o terasă pe care puteai sta și un grătar pe care îl puteai folosi dacă îți doreai să încingi un mic acolo. Și un mare plus au fost gazdele care erau super drăguțe și ne-au ajutat de fiecare dată când am avurt nevoie de ceva.

De asemenea, Vila Corina e amplasată destul de aproape de plajă. Cred că făceam în jur de 10 minute pe jos. Dar dacă ați fost vreodată în Eforie Nord știți nenorocitele alea de scări care trebuie coborâte până pe plajă. Mai mult ne lua să urcăm și să coborâm scrările alea decât să ajungem la cazare :D.

Impresii despre litoralul românesc după 13 ani de pauză

După o pauză atât de lungă în care am văzut marea doar în poze și într-o vizită scurtă în Norvegia, n-aveam cum să fiu altfel decât uluită și absorbită de frumusețea imensității albastre care se întindea în fața mea. Dacă ați fost până acum în Eforie Nord știți deja că stațiunea e un pic în pantă și că marea e undeva joooos de tot față de faleză și hoteluri. Ei bine, încă de când am zărit în depărtare un colț albastru la orizont am exclamat ca un copil: „Uite!! Se vede marea!”

Mi se părea că îi simt mirosul sărat încă de când ne-am dat jos din tren în gara din Constanța. Ideea e că sunt genul de om care iubește marea și n-aș putea fi altfel decât super ferictă ori de câte ori am ocazia să o văd.

Acum, lăsând la o parte trăirile mele și iubirea pe care i-o port eu mării, hai să revenim la ce impresii mi-a lăsat litoralul românesc în 2022.

Evident că o să mă refer strict la stațiunea Eforie Nord și îmi voi exprima o părere personală. Nu înseamnă că e neapărat asta realitatea. În fine… ideea e următoarea.

Per total, după cele 6 zile petrecute la mare m-am întors cu o părere bună! Sunt fericită cu alegerile pe care le-am făcut și nu regret nici un moment că am ales să mergem pe litoralul nostru și nu în altă țară. Ca să fie mai simplu, încerc să împart cumva părerile astea cu care m-am întors în mai multe categorii:

Plajele din Eforie Nord

Spre suprinderea mea erau ft curate și ft fain organizate. De-a lungul țărmului erau mai multe plaje, fiecare cu terasa ei de unde puteai lua băuturi sau închiria șezlonguri, deci locuri erau pt toată lumea. Fiind luna august și știind că acum e nebunia concediilor ne așteptam să fie super aglomerat. Era lume, nu pot să zic că nu,. dar noi în fiecare zi am găsit șezlonguri goale chiar dacă amn ales să mergem pe aceeași plajă.

Am rămas surprinsă (cu toate că n-ar trebui, ci ar fi normal să fie așa) că plajele erau curate. Îmi amintesc că atunci când eram mică și mă jucam în nisip mereu găseam pahare de plastic și chiștoace de țigară îngropate în nisip. Anul ăsta, însă n-am văzut și m-a bucurat treaba asta. Poate acest lucru se datorează și faptului că acum plajele sunt private, legate de hoteluri iar personalul de acolo se ocupă de curățenie. Nu știu cum e organizată treaba, ideea e că era curat!

Nu era nisipul fin ca-n Maldive (sau pe ce plaje exotice o fi ca făina – nu știu că n-am fost) dar era ok. Porțiunea de lângă apă te înțepa un pic în tălpi, dar na… nu pot să zic că m-a deranjat acest lucru că nu-s vreo prințesă pretențioasă.

Și dacă tot ziceam de apă… foaaaarte plăcut surprinsă am rămas când am văzut cât de faină e marea în Eforie. Intrarea se face treptat în apă, adică mergi o grămadă spre larg și apa e tot până la genunchi. Ăsta cred că e un lucru bun de știut pt cei care vor să meargă cu copii la mare. Chiar e super fain din punctul ăsta de vedere. Noi am avut ghinionul de a fi marea destul de agitată și n-am putut să ne bălăcim cât am fi vrut. În schimb apa era ft curată și caaaldă, de îți era mai mare dragul să te bălăcești (atâta timp cât nu fluerau salvamarii de pe mal).

Mâncarea

La capitolul mâncare cred că s-ar mai putea lucra un pic. Poate n-am cutreierat noi chiar toate colțurile stațiunii, dar ce-i drept, pe faleză am găsit un singur restaurant, la parterul unei vile care avea servirea la masă. În rest, doar autoservire peste tot. Ceafă, mici, mâncare de pește, cartofi prăjiți, meniul zilei – treburi de-astea care-i plac românului. Și nu zic că-s eu vreo fițoasă și aș fi vrut să mănânc icre negre, dar mi-ar fi plăcut să fie mai multe terase unde să pot sta liniștită să-mi savurez mâncarea fără să mă îngrijorez că sunt atâția alți oameni la rând care așteaptă să se elibereze o masă.

În rest, găseai înghețată, gogoși, clătite, porumb fiert și kebap și shawormici la tot pasul.

Prețurile pe litoralul românesc în 2022

Eh la capitolul ăsta chiar am rămas surprinsă! M-am dus cu niște așteptări până la Dumniezo știind că „la mare toate-s scumpe”. Dar ce să vezi? O cafea la terasă 7 lei. Un meniul zilei cu ciorbă, fel principal și desert – 35-40 de lei, un porumb fiert pe faleză 8 lei (pe plajă „porumbeii” erau 2 la 10 lei), o clătită uriaaaașă 15 lei, o porție mare de gogoși 12 lei. O apă plată la jumate 6 lei. Na, așa ca să vă faceți o idee. Adică sunt prețuri suuuper decente ținând cont că noi am fost și-n luna august care din câte știu eu e vârf de sezon și plus că toate businessurile alea au trecut și ele printr-o pandemei. Mă așteptam că sunt urcate până la cer toate prețurile, dar tare m-am bucurat că n-a fost așa.

Cazarea pe care am găsit-o noi, de asemenea a avut un preț mai mult decât decent: 1200 lei camera dubă/5 nopți. Ceea ce, de persoană vine 120 de lei pe noapte. Păi nici în Timișoara nu găsești așa ușor cazare la banii ăștia.

Deeesigur că asta, după cum v-am spus a fost o cazare la vilă, fără vedere la plajă, fără mic-dejun. Deci ceva basic unde să ne punem catrafusele și să dormim. Hotelurile cam săreau de 450 lei pe noapte… dar acolo e altă poveste.

Eforie Nord – O stațiune chill – pentru relaxare

Ca să concluzionez, pot spune că în Eforie Nord n-au ce căuta oamenii care vor viață ne noapte, cluburi scumpe, plaje luxoase și condiții de lux. Eforie Nord, din punctul meu de vedere e o stațiune pentru familii, pentru cei care își doresc doar un concediu liniștit, dar care sunt dispuși să facă și un pic de mișcare – că v-am tot pomenit scările alea nenorocite care duc la plajă.

Ideea e că nouă ne-a plăcut. Ne-am distrat, ne-am relaxat, ne-am simțit bine și ne-am încărcat bateriile. Asta e tot ceea ce contează.

Recomand o vacanță pe litoralul românesc?

Da și nu.

Mi se pare ok pt cei care locuiesc în jumătatea estică a țării, cărora le e mai ușor să ajungă acolo indiferent de mijlocul de transpot ales.

Pentru noi, ăștia care stăm în jumătatea vestică a țării mi se pare inuman drumul până acolo. Cu trenul a fost acceptabil doar pt că am ales vagonul de dormit, altfel, nici o șansă! Decât să străbat aproape 800 km pe drumurile patriei, mai bine o apuc spre graniță și văd eu unde ajung… e mai simplu și mai fără gropi. Dacă n-ar fi nenorocita asta de distanță care ne obligă să străbatem țara dintr-un colț în altul (la propriu) aș merge la mare la noi fără să stau pe gânduri. Mi se pare frumos, curat, decent și sunt sigură că fiecare stațiune de pe litoral are de oferit ceva pt fiecare buzunar și pt fiecare cerință.

În fiiiine, hai că m-am lungit mai mult decât trebuia cu articolul ăsta.

Cam asta a fost experiența mea la mare în Eforie Nord în anul de grație 2022. Spuneți-mi voi când ați fost ultima dată la mare la noi și cum vi s-a părut? Ce preferați: litoralul românesc sau altă destinație?

Andrela

Hello! Eu sunt Andrela.

Bine, numele meu este Andreea Anton (fostă Nastac) și am 29 de ani. Am studiat Comunicare și PR în cadrul Universității de Vest și după 3 ani am ieșit Specialistă în Științele Comunicării, specializată pe Comunicare și PR.

Cuvintele mi-au fost cele mai bune prietene încă din școala generală, dar acum câțiva ani mi-am descoperit o nouă pasiune. Așadar, am decis că vreau să îmbin scrisul cu alte forme de comunicare pentru a putea da viață unor povești.

Andrela.ro reunește două dintre pasiunile mele: scrisul și designul grafic. În ceea ce privește designul grafic sunt încă la început așa că am făcut o pagină de Portofoliu unde-mi expun operele de artă și mai scriu din când în când câte un articol legat de acest domeniu.

În ceea ce privește scrisul, aici pot spune că am experineță. Și nu că mă laud, dar scriu de când mă știu. În școala generală mergeam la olimpiade unde trebuia să scriu compuneri așa că încerc să țin aprinsă flacăra asta a scrisului în sufletul meu.
Pentru mai multe informații, idei, colaborări și recomandări îmi puteți scrie pe email@andrela.ro.

Apreciez enorm faptul că sunteți aici! ❤

S-ar putea să-ți placă și...

Lasă un răspuns