Prodigium de Anca Moraru

O carte pe care am citit-o dintr-o suflare și căreia i-am promis un articol special aici, pe blog. Prodigium este o carte la a cărei lansări trebuia să particip și eu în calitate de invitat, dar ce să vezi… covidul nu ne-a lăsat să facem asta. Anca Moraru, autoarea cărții a fost tare drăguță și m-a invitat la lansare iar eu am fost mai mult decât fericită să accept.

Chiar dacă lansarea nu a mai avut loc, mă bucur că Prodigium a ajuns la mine.

Mie îmi plac thrillerele psihologice și am început să citesc cartea Ancăi, dar nu știam la ce să mă aștept. După cum aflăm de pe copertă, Prodigium este un puzzle greu de rezolvat. Mie îmi plac și puzzle-urile așa că… am început să o citesc.

O carte care te răscolește

Îmi e ciudă că n-am scris recenzia asta fix atunci după ce am citit-o (undeva prin vară) pentru că acum nu-mi mai amintesc așa de bine detaliile. Dar ce îmi amintesc, cu siguranță, este faptul că m-a răscolit povestea Angelinei.

Angeline e unul dintre cele mai complexe personaje pe care le-am „întâlnit” vreodată în lecturile mele

Inițial pare o femeie care suferă de amnezie, dar nu știe nimeni motivul pentru care i s-a declanșat. Nu-și mai amintește nimic, e internată într-un spital și o mai vizitează soțul ei din când în când. Cum a ajuns acolo? Ce s-a întâmplat cu ea? Nu știe nimeni. Pe parcursul poveștii aflăm frânturi din trecutul ei și încet-încet se leagă niște detalii astfel încât povestea să capete sens și să înțelegem cine e Angeline și ce s-a întâmplat cu ea.

Angeline este o femeie care toată viața ei s-a aflat într-o continuă căutare a fericirii, a iubirii și a liniștii sufletești. Ceea ce căutăm fiecare dintre noi, până la urmă. Problema e că Angeline stă foarte prost la capitolul stimă de sine și nu crede că merită fericirea.

Angeline e un personaj cu care eu am empatizat extrem de mult. Aș putea spune că am creat cumva, o legătură cu ea. Angeline e un om care a suferit toată viața lui și care simte că nu-și găsește locul și toată povestea se învârte în jurul ei.

S-a trezit într-o bună zi într-un spital de nebuni și nu știe nici de ce e acolo și nici de ce nu poate pleca acasă. Nici nu știe unde e acasă. Prodigium este genul de roman pe care nici nu prea poți să îl povestești fără să dai spoilere.

Pe cât e de complicată povestea Angelinei pe atât e de fascinantă. Te prinde de la primele pagini și te face să vrei să afli mai mult și mai mult. Și atunci când ai impresia că ai înțeles ce se întâmplă și că ai aflat de fapt care e motivul pentru care s-a întâmplat x lucru mai apar niște detalii neașteptate și totul se complică și mai tare.

Ca să înțelegeți de ce e atât de complicată povestea Angelinei, haideți să vă spun câteva detalii legate de viața ei: provine dintr-o familie toxică, a fost martora unui voil, a fost chiar ea violată de propriul tată, a făcut un avort, s-a confruntat cu adulterul.

Toate aceste lucruri au afectat-o în așa fel încât se simte într-o permanentă nesiguranță, nu are stimă de sine, încearcă mereu să-i mulțumească pe cei de lângă ea, dar nu e atentă la propria persoană, caută fericirea dar îi e frică de ea.

Sunt atâtea traume prezentate în această carte încât poate fi un trigger puternic pentru oricine a trecut prin așa ceva.

Scenele sunt descrise într-un mod foarte poetic, dar grafic în același timp. Prin introspecțiile Angelinei se transmit foarte frumos și foarte puternic toate gândurile și trăirile ei. Fiecare pasaj te apasă atunci când îl citești. Nu poți fi indiferent față de ceea ce spune/simte Angeline.

Un thriller psihologic în adevăratul sens al cuvântului

Te ține în priză cartea asta. Te emoționează și te enervează în același timp. Mie mi-a plăcut extrem de tare și o recomand din tot sufletul.

Sfârșitul poveștii este unul TOTAL IMPREVIZIBIL. Nicio secundă nu m-aș fi gândit la așa ceva… nu mă așteptam nici o secundă să se termine așa, dar nu vreau să vă spun detalii pentru că aș strica tot farmecul. Vă zic doar că totul va căpăta sens și veți afla și ce înseamnă Prodigium…

În concluzie, Prodigium este un roman de ⭐⭐⭐⭐⭐/5

Aș putea spune chiar că e în Top 3 cărți pe care le-am citit în 2021. Mi-a plăcut foarte mult și vreau să îi mulțumesc încă o dată, Ancăi pentru că mi-a dat șansa să o citesc.

Dacă nu v-am convins eu să citiți cartea, totuși, poate vă vor convinge citatele preluate din carte. Oricum, eu vă încurajez să o cumpărați din 2 motive: 1. pentru că sigur vă va plăcea și 2. pentru că iată, și autorii români contemporani pot scrie romane atât de frumoase, de complexe și de captivante, nu doar străinii. 🙂

Dacă vreți să cumpărați și voi cartea o puteți găsi aici, la reducere: