Gânduri,  Personal

Oful unei fete de miner din Valea Jiului

Minerii sunt o specie pe cale de dispariție în România. Despre mineri și minerit vom afla doar din cărțile de istorie și din poze. Tata a fost miner. Acum e pensionar fericit și sănătos. Da, sigur că are o pensie de îl încurcă banii că-s prea mulți. E super bogat. S-a îmbogățit din banii pe care îi dă statul după o viață lucrată în fundul pământului. Are vreo 3 mașini, un avion personal și acum plănuiește să-și cumpere o insulă privată undeva în Maldive, parcă. Astea toate din pensia lui de miner. 

Sunt ironică, desigur. Da, tata a fost miner și a lucrat toată viața lui în mină. Asta e adevărat. Nu-i bogat și nici nu a fost vreodată, chiar dacă pensia lui e mai mare decât multe alte pensii. Pentru meseria pe care a avut-o nu cred că există o sumă de bani care să răsplătească ceea ce a făcut el. 

Toți banii din lume nu pot cumpăra lumina zilei pentru un miner

Până la urmă, salariul de miner nu-i colosal și nici n-au fost vreodată. Gândiți-vă că banii vin de la stat și cu toții știm cât de darnic e statul român. Minele se închid rând pe rând,  nu se mai fac investiții, oamenii rămân fără loc de muncă și Valea Jiului rămâne tristă și plină de pensionari.

„Noi sãrbãtorim pe mulți dintre cei care au lucrat în minã, pensionarii mineri și cei care sunt activi azi în minele din Valea Jiului. ” – sursă citat Cronica Văii Jiului

Asta spunea primarul municipiului Vulcan povestind despre ce eveniment fain a organizat el pentru mineri. Eu înțeleg că minerii au fost un pilon important în Valea Jiului și că toată industria minieră a fost cărată în spate de către ei, dar să te lauzi în 2018 că ai organizat „Un spectacol cu muzicã si voie bunã, dar si ceremonii de comemorare si reculegere” mi se pare un pic aiurea. Ori e bâlci ori e parastas?

Nu știu de ce, dar m-a enervat un pic articolul ăsta. De asta au nevoie minerii și pensionarii minei? De Petrică Mâțu Stoian cântând, de câțiva mici și de 3 tarabe obosite cu cine știe ce produse? De asta au ei nevoie?

Banii ăia nu era mai bine dacă erau investiți în altceva? Într-un utilaj minier, în niște echipamente noi sau în orice altceva ce ar putea ajuta în adevăratul sens al cuvântului? Oamenii ăia au nevoie de siguranța zilei de mâine, ceea ce mina nu le asigură deloc.

Îmi povestea tata că în cei 20 și ceva de ani cât a lucrat el în mină, au folosit același utilaj subred care îi cobora în mină și care îi aducea înapoi la lumină. Îmi povestea cum erau „cârpite” frânghiile, cum erau sudate 2 bări ca să mai țină un pic.

Mineritul e un domeniu care va deveni istorie în curând

În Valea Jiului sunt din ce în ce mai puține mine și alea care mai sunt active au foarte puțin personal. Cine mai vrea să lucreze în mină în ziua de azi? Toți se visează directori, IT-iști și oameni de birou. Normal că nu mergi să-ți bătătorești palemele în bezna aia din mină…

„În mină e cam ca și atunci când închizi ochii.”

Asta îmi spunea tata când îl întrebam cum e în mină. Niciodată nu am putut să-mi imaginez cu adevărat ce e acolo. Chiar așa beznă să fie? E un fel de iad, doar că mai ai niște colegi ortaci cu care mai faci o glumă să-ți mai treacă timpul. 

Oamenii ăia lucrează acolo în cele mai groaznice condiții posibile, pe salarii de nimic, ca să extragă nenorocitul ăla de cărbune. Și noi ce facem cu el? Îl vinedm la străini, desigur. Noi suntem prea proști ca să știm să investim în țărișoara asta. Vindem tot și rămân în urmă amărâții ăștia de mineri cu palmele bătătorite și cu plămânii negri de praf. Atât mai rămâne din tot cărbunele ăla. Praful din plămânii lor. 

Și ținând cont de toate astea, tu organizezi zile de sărbătoare pentru mineri cu concerte și voie bună? Hai să fim serioși…

Probabil că au fost oameni care s-au bucurat de evenimentul de la Vulcan pentru că în zona aia nu prea ai ce face, așa că profiți de fiecare treabă de genul ăsta, să mai ieși din casă. Probabil că au fost acolo și mineri, și pensionari, și copii de mineri și de pensionari care au băut un pahar de bere și-au rostit un „Noroc Bun!”, dar tot mi se pare nedrept!

Nu ambala frumos rahatul că tot pute până la urmă. 

Și cu asta cred că am spus tot.

Mi-am spus oful. Mă scuzați, dar trebuia.

Ah, probabil că nu toată lumea știe cum arată un miner când iese din mină și cum e viața lui cu adevărat. Pentru asta vă recomand un documentar genial despre mineritul din Valea Jiului: Planeta Petrila. Îl găsiți pe HBO Go. Eu vă las aici doar trailer-ul. Uitați-vă la el că merită!

Noroc bun!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *