Anul ăsta am avut primul concediu real din viața mea. Am câțiva ani deja, de când activez în câmpul muncii dar nu am avut nici un concediu pe bune. De obicei, când îmi luam concediu mergeam la bunici, în capătul celălalt al țării, așa cum am făcut și de Paște. Așa că vara sta mi-am promis un concediu. Știam că avem concediu în august, dar nu știam unde mergem. Am stat și ne-am tot gândit și până la urmă am hotărât că facem un traseu frumos prin Românica noastră dragă. Când am început să luam în calcul motorina, cazarea și mai ales timpul pierdut pe minunatele drumuri ale patriei, ne-am răzgândit.
Ne-am gândit mai bine și am ajuns la concluzia că mergem spre vest. O noapte de cazare la Bratislava și două nopți la Praga. Ăsta va fi concediul nostru. Am făcut rezervările pe Booking.com să fim siguri că nu ne mai răzgândim și am așteptat ziua plecării <3.
Drumul Timișoara-Bratislava
Plănuisem că plecăm din Timișoara vineri noaptea pe la 3, dar cu bagajele făcute așteptând la ușă, n-am mai avut răbdare așa că am plecat pe la 1 jumate. Am mers toată noaptea, frumos, pe răcoare, autostrada liberă, totul fain. Desigur că la un moment dat m-a ajuns oboseala din urmă și aveam impresia că nu se mai termină autostrada din Ungaria, dar până la urmă am ajuns.
Am fost un pic șocată când am văzut că la granița dintre Ungaria și Slovacia nu te întreabă nimeni nimic, nu îți cere nimeni nici buletinul nici să deschizi portbagajul. În fine, ăsta era șocul meu de om care n-a mai iești din țară din clasa a 7a. 😀
Vreme bună, vreme rea, noi tot vedem Bratislava!
Când am ajuns în Bratislava, dimineață pe la 7, ne-am băgat direct într-un McDonald’s că aveam nevoie de un pic de net, de o cafea și de ceva de mâncare. Am fost din nou, un pic șocată de faptul că la ora aia Mc-ul era plin de oameni care luau micul dejun și mâncau înghețată. La ora 7!
Castelul Devin: cel mai frumos loc pe care l-am văzut vreodată
Ținând cont că noi aveam check-in-ul la pensiune abia de la ora 14:00 am fost nevoiți să ne organizăm un pic astfel încât să nu pierdem timpul aiurea. Afară ploua, era frig (17 grade, față de 35 câte erau în Timișoara cu o zi în urmă) așa că am ales cel mai îndepărtat punct de vizitat de pe lista noastră, în speranța că vremea își va reveni un pic. Am pornit într-acolo și în maxim 15 minute am și ajuns la Castelul Devin.
Desigur că programul începea la ora 10 așa că am avut timp să ne plimbăm un pic pe malul Dunării. O zonă superbă, cu niște peisaje incredibile, cu niște alei și căsuțe ca în povești. Era răcoare, ploaia se oprise și noi ne plimbam buimaci de somn pe malul Dunării.
Dunărea formează granița dintre Slovacia și Austria la poalele stâncii pe care e construit Castelul Devin
Cu harta în brațe ne-am dat seama că pe celălat mal era Austria. Când am relizat treaba asta am avut senzația aia că sunt mică. Mi se părea așa de ciudată treaba asta cu granițele dintre țări. Două fâșii de pământ care arată identic sunt despărțite de o apă, dar fiecare, practic e în altă țară. Nu mă întrebați de ce, dar mi se pare fascinant și mă face să realizez cât suntem noi de mici în toată lumea asta.
Într-un final a venit și ora 10 și am reușit să intrăm să vedem castelul. E superb, atât pot să vă spun! Priveliștea de sus e incredibilă. Pe-o parte se vede Dunărea, pe partea cealaltă sunt păduri și sătucul de la poalele stâncii.
După cum vă spuneam și pe Instagram Castelul Devin cred că e cel mai frumos loc pe care l-am vizitat vreodată. A rămas o parte din sufletul meu acolo, pe zidurile alea înconjurate de atâta frumusețe și liniște.
Ruinele castelului datează din anul 864 și asta îl face și mai frumos și mai interesant. E încărcat de atâta istorie și o bună parte din el a rămas în picioare după atâta amar de vreme și asta contribuie și mai mult la frumusețea acestuia. Nu degeaba e cel mai vizitat obiectiv turistic din Slovacia.
După ce mi-am regăsit cuvintele pierdute în fața acestor frumuseți ce se întindeau în fața ochilor mei, am pornit înapoi spre Bratislava.
UFO Observation Deck
Fix la intrarea în oraș, dimineață ne întâmpinase monstrulețul ăsta:
Știam că se numește UFO Observation Deck și că ar fi ceva restaurant fancy acolo sus, așa că ne-am hotărât să mergem să vedem despre ce e vorba. De fapt, deasupra restaurantului e o terasă deschisă de unde se vede toată Bratislava. Am plătit 14 euro biletul (pentru 2 persoane) și am urcat la 93m deasupra Bratislavei.
Din UFO ai o rază de vizibilitate de aproximativ 100km și peisajul e unul incredibil, dar ce mi s-a părut mie fascinant e faptul că Bratislava pare simetrică. 
Este împărțită în jumătate de Dunăre, iar fiecare parte e în contrast cu cealaltă. Pe un mal e Bratislava veche cu clădirile istorice, centrul vechi, castelul și aproape toată arhitectura pare a fi medievală, pe când malul celălalt e împânzit de clădiri noi, de blocuri, zone rezidențiale și parcări imense.
Cumva, Dunărea împarte capitala Slovaciei în Bratislava Veche și Bratislava Nouă. Sau cel puțin mie așa mi se pare. Desigur că mai sunt clădiri noi și futuriste și în „partea veche”, dar predomină casele vechi cu acoperiș din țiglă portocalie, pe când pe malul celălalt, fix la baza podului pe care se alfă UFO-ul este un mall mare, o ditamai clădădirea de sticlă, o parcare și apoi încep blocurile noi și colorate din zonele rezidențiale.
De la UFO am plecat spre cazare, dar despre asta vă voi povesti în alt articol, pentru că nu vreau să mă întind foarte mult. În articolul următor vă voi spune și ce-am mai văzut în cei 15km parcurși în plimbare pe străzile Bratislavei, dar și care sunt concluziile trase după o zi petrecută în orașul ăsta superb care îmbină atât de frumos atmosfera medievală cu agitația urbană din secolul XXI.
