Blogger. Om creativ. PR
No hai că dacă mai amânam un pic articolul ăsta nășteam și nu mai apucam să-l scriu. Dar hei, uite că am reușit să șterg laptopul de praf, la propriu, și să mă apuc de scris. Așadar, v-ați dat seama deja că ăsta va fi un articol din seria #MommyAndrela
De prea mult timp am rămas datoare cu articolul ăsta, dar m-am gândit că acum ar fi o perioadă bună să-l postez pentru că se apropie perioada sărbătorilor și toată lumea intră în febra cumpărăturilor de cadouri. Așadar, sper ca articolul ăsta să vă inspire să cumpărați un cadou special celor dragi sprijinind și un business local, din Timișoara.
Am început să mă uit și eu la House of The Dragon. Eram curioasă să văd cât de mult are legătură cu Game of Thrones și să văd cam care ar fi povestea Casei Targaryen before it was cool.
de an nu citisem aproape nimic. Dar iată că, luna august a fost una destul de drăguță și se pare că zilele alea ploioase care au fost în Timișoara au fost ceea ce aveam nevoie pentru a mă reapuca de citit. Astfel, până în momentul ăsta am reușit să citesc 14 cărți, dintre care 8 le-am citit în vara asta.
13 ani de când am publicat primul articol pe blog. Când nici măcar nu știam ce e ăla blog. Pe 3 august 2009 am așternut primele gânduri pe un blog care se intitula „Tropote de gânduri…” Așa, cu tot cu puncte de suspensie pentru că voiam să las loc de interpretări. Azi, după 13 ani încă sunt de părere că ăla a fost un titlu foarte fain și sunt tare mândră de alegerea pe care am făcut-o atunci.
ai avut scurte escapade pe ici-colo dar n-am mai avut un concediu adevărat în care să mă pot deconecta 100% de viața cotidiană. Așadar, într-o zi mi s-a pus un pitic pe creier și m-am hotărât că vreau să merg la mare!
În articolul ăsta aș vrea să cuprind cam tot ce a însemnat pentru mine primul trimestru de sarcină și să redau cât de sincer pot eu tot ceea ce am trăit și am simțit în această perioadă. Să începem cu începutul.
Știți vorba aia cu omul își face planuri ca să-l facă pe Dumnezeu să râdă? Ei bine, cred că doamne-doamne râde cu lacrimi și sughițuri când se uită la planurile mele de lectură în fiecare an.
În rândurile de mai jos voi exprima o opinie nu tocmai populară, dar o opinie asumată. E părerea mea subiectivă și îmi asum fiecare cuvânt pe care îl voi scrie mai jos. Nu spun că am dreptate, nu spun că știu adevărul absolut. Spun că asta e părerea mea și sunteți liberi să o contraziceți în comentarii.
