Dacă mă urmăriți pe instagram ați văzut că bombăneam acolo, la un moment dat, că anul ăsta vreau să încep din nou să citesc. Am citit eu și în 2023, dar nu atât de mult cât aș fi vrut și cât mi-ar fi plăcut. Anul ăsta l-am început în forță în ceea ce privește lecturile, astfel că în luna ianuarie am reușit să citesc 5 cărți. Sunt foarte încântată de această performanță așa că m-am gândit să reiau seria de articole despre cărți și aici pe blog. Astfel, mai schimbăm subiectul #magiadeafimamica pentru că sunt conștientă că nu e de interes pentru toată lumea.

Așadar, fără alte introduceri (nu de alta dar din clipă în clipă s-ar putea să se trezească Matei și se duce pe câmpii planul meu de a scrie) hai să vă spun câteva cuvinte despre lecturile lunii ianuarie 2024. Unii vor spune că nu-s chiar lecturi, că sunt și cărți audio, dar pentru mine tot citit se numește. Atât timp cât aflu cuprinsul integral al unei cărți se numește că am citit-o, indiferent dacă am făcut asta în format fizic, pe kindle sau în format audiobook.

Cum să le spunem povești copiilor – Silke Rose West, Joseph Sarosy | ⭐⭐⭐/5

Nu puteam începe mai bine anul în ceea ce privește lecturile. Această carte e una subțirică, ușurică, ilustrată pe alocuri – ceea ce o face perfectă pentru un început de an. O carte ca o discuție la cafea în care cei doi autori ne încurajează să le spunem povești copiilor. Ideea de bază de la care pornește cartea e aceea că nevoia copiilor de a asculta povești este una naturală și există de la începutul omenirii. Noi, oamenii suntem făcuți să iubim poveștile.

Ce e frumos la cartea asta e faptul că ne încurajează să spunem povești copiilor, dar nu se referă la poveștile clasice cu Cei trei purceluși sau Punguța cu doi bani, ci pur și simplu la a le povesti lucuri. Este subliniată, mai ales, ideea de a inventa povești pentru ei. Să pornim de la o situație cu care copilul poate empatiza sau pe care o poate recunoaște din viața reală și să inventăm o poveste pentru el.

Se pune foarte mult accet pe legătura creată între povestitor și ascultător și se insistă pe inventarea acestor povești unice în care copilul poate fi personajul principal (fără a specifica neapărat acest lucru). Cartea e plină de exemple, astfel încât să ne ofere o portiță spre lumea poveștilor unice și să ne încurajeze să devenim, la rândul nostru, povestitori.

Mie mi-a plăcut și o recomand mai ales părinților. I-am acordat 3 steluțe doar pentru că nu e o carte care să-ți schimbe viața, dar cred că merită răsfoită.

Eliberarea copilului interior. Cum să identifici și să vindeci traumele copilariei – Charles L. Whitfield | ⭐⭐⭐⭐⭐/5

O carte care, după părerea mea, ar trebui citită de orice om care și-a trăit copilăria în anii 90-2000. Zic asta doar pentru că eu am fost copil în perioada aia și cartea asta mi-a prins tare bine. Desigur, cartea nu e despre perioada respectivă, dar sunt sigură că mulți dintre oamenii din generația mea rezonează cu multe lucruri abordate în carte. Nu zic că suntem o generație de copii traumatizați. Departe de mine acest gând. Zic doar că aceasta carte care vorbește despre copilul nostru interior și cât de afecat poate fi acesta de ceea ce se întâmplă în jurul lui, mai ales în familia lui.

Lectura acestei cărți ridică semne de întrebare, găsește răspunsuri, răscolește și vindecă. În același timp. Mie mi-a plăcut tare mult și o recomand din suflet, mai ales dacă și voi sunteți într-un proces de acceptare a sinelui, de vindecare, de împăcare cu sinele vostru interior. Sună pompos, știu, dar credeți-mă pe cuvânt că merită.

Cât timp înfloresc lămâii – Zoulfa Katouh | ⭐⭐⭐⭐⭐/5

Cred că e prima carte care îmi face mie cunoștință cu un autor din lumea asta musulmană. Nu-mi vine în minte altă carte din orient așa că voi spune că asta e prima. Și, Doamne, ce mult mi-a plăcut!! De ce mi-a luat 31 de ani să citesc o carte a cărei acțiune se petrece într-o țară musulmană?

Lectura nu e una tocmai ușoară. De citit se citește super ușor, dar e tare greu de digerat. Povestea este a unei fete de 18 ani, Salama. Ea trăiește în Siria și pe parcursul cărții aflăm cum se transformă dintr-o studentă la farmacie într-un chirurg care operează victimele atentatelor cu bombă. Vedem cum se maturizează precoce din cauza mediului în care trăiește. Vedem războiul prin ochii unei fete care rămâne singură pe lume și e nevoită să aibă grijă de cumnata ei însărcinată în 7 luni.

Ne este descrisă viața în plin război. Ne sunt redate foarte brutal gânduri, frici, trăiri, sentimente și toate sunt presărate frumos și cu o poveste de dragoste superbă. Un roman desăvârșit. Genul de poveste dură, frumoasă și captivantă. Mie mi-a plăcut extrem de mult și mă bucur că am ales să o citesc. De fapt, am ascultat-o, dar datorită ei mi s-a deschis apetitul pentru cărțile în format audio.

Tatăl celuilalt copil – Parinoush Saniee | ⭐⭐⭐⭐⭐/5

„Cât timp înfloresc lămâii” nu mi-a deschis apetitul doar pentru audiobooks, ci și pentru autori orientali, ca să zic așa. Tatăl celuilalt copil e o carte pe care am tot văzut-o și m-am tot gândit să mi-o cumpăr dar niciodată parcă nu era momentul ei. Nu m-a atras niciodată destul de tare până anul acesta când am început să o ascult. Nu aveam nici o așteptare de la ea, nici nu știam exact despre ce e vorba. I-am dat play într-o seară când îl adormeam pe Matei și bine am făcut!

Mi-a plăcut tare mult povestea lui Shahab, un băiețel din Iran care toată viața lui (cel puțin anii copilăriei, despre care ni se spune în carte) a auzit doar cuvinte urâte la adresa lui din cauza faptului că nu vorbea. Se considera a fi „prost” pentru că nu vorbește. Auzea cuvântul ăsta foarte des la la ceilalți copii, chiar și de la familia sa.

Povestea lui Shahab e una cu care empatizezi foarte ușor. N-ai cum să rămâi indiferent în fața poveștii unui copil a cărui tată e foarte rece și consideră că a merge la muncă e singurul lucru pe care îl poate face pentru familia sa, a cărui mamă își sacrifică viața profesională pentru a se dedica familiei, dar asta o transformă într-o femeie ursuză și frustrată. N-ai cum să nu-ți vină să intri în carte și să-l îmbrățișezi când vezi că e tot timpul batjocorit și comparat cu fratele său sau cu alți copii „normali”. Povestea lui e una foarte frumoasă. Chiar inspirațională aș putea spune. Practic, pe tot parcursul cărții mergem împreună cu Shahab pe drumul său prin viață, de la 4 ani până ajunge la facultate. E un drum tare anevoios, plin de durere, frustrare, tristețe, dar asta face să iasă frumos în evidență momentele frumoase.

Mie mi-a plăcut tare mult. E o poveste frumoasă care m-a făcut să mă gândesc la cât de important e felul în care, pur și simplu, vorbești cu un copil și cât de mult îl pot impacta niște cuvinte.

Până nu se răcește cafeaua – Toshikazu Kawaguchi | ⭐ ⭐ ⭐ /5

Schimbăm registrul și de data asta mergem în Japonia, mai exact în Tokyo unde se desfășoară acțiunea acestei cărți. Povestea e una tare interesantă și m-a prins foarte repede. Aceasta sună cam așa: într-o cafenea micuță din Tokyo ai posibilitatea de a te întoarce în timp. Există un set de reguli care trebuie respectate: nu ai voie să te ridici de pe scaun, orice ai face nu poți schimba nimic din ceea ce s-a întâmplat, trebuie să te întorci până nu se răcește cafeaua.

Cam asta e ideea de bază. Apoi cunoaștem fel de fel de personaje care vin la cafenea pentru a se putea întoarce în timp, fiecare având motivele lui: vor să întâlească o rudă decedată, vor să vorbească cu un fost partener, etc. E foarte faină ideea și povestea fiind una ușoară și scrisă foarte simplu, te prinde. Eu am ascultat cartea în timpul plimbărilor pe care le fac cu Matei și s-a potrivit la fix.

E o poveste faină care merită citită și chiar dacă nu pare mare filozofie, te pune puțin pe gânduri. Tu dacă ai avea posibilitatea să te întorci în trecut ce moment ai alege? Ce ai vrea să faci? Unde te-ai duce?

Acestea au fost cărțile lunii ianuarie pentru mine. Toate mi-au plăcut, chiar dacă nu am acordat 5 steluțe fiecăreia. Două cărți în format fizic și 3 audiobooks e o performanță pentru mine. Abia aștept să vă povestesc despre cărțile lunii februarie, pentru că deja am câteva care m-au dat pe spate, dar până atunci mai e puțin. Mai am timp să le termin și pe cele începute care merg destul de greu, cum e Jane Eyre…

În concluzie pot spune doar că mă bucur că mi-am reactivat abonamentul la voxa.ro că altfel nu reușeam să citesc atât. Am făcut asta pentru a putea profita de fiecare moment liber în care nu pot citi o carte în format fizic. Eu ascult cărțile de obicei când îl adorm pe Matei, când ne plimbăm sau când fac treabă prin bucătărie. Anul ăsta am decis că nu mai vreau să am momente moarte și chiar dacă nu pot citi fizic, uite că am altă variantă.

Încheierea asta poate sună ca o reclamă, dar nu e. Adică nu mi-a dat Voxa nici un ban ca să vă zic asta. Pur și simplu am ales să vă spun despre ei pentru că eu regret acum că nu mi-am făcut abonamentul mai repede. Pfff.. câte cărți puteam citi când era Matei mic și dormea toată ziua… dar hei! Mai bine mai târziu decât niciodată, nu?


**unele link-uri sunt link-uri de afiliere. Asta înseamnă că dacă tu comanzi o carte de pe site-ul respectiv câștig și eu un miiiic, foarte mic procent din prețul respectiv. Nu-ți face griji că nu plătești nimic în plus și nici eu nu mă îmbogățesc. **

Andrela

Hello! Eu sunt Andrela.

Bine, numele meu este Andreea Anton (fostă Nastac) și am 29 de ani. Am studiat Comunicare și PR în cadrul Universității de Vest și după 3 ani am ieșit Specialistă în Științele Comunicării, specializată pe Comunicare și PR.

Cuvintele mi-au fost cele mai bune prietene încă din școala generală, dar acum câțiva ani mi-am descoperit o nouă pasiune. Așadar, am decis că vreau să îmbin scrisul cu alte forme de comunicare pentru a putea da viață unor povești.

Andrela.ro reunește două dintre pasiunile mele: scrisul și designul grafic. În ceea ce privește designul grafic sunt încă la început așa că am făcut o pagină de Portofoliu unde-mi expun operele de artă și mai scriu din când în când câte un articol legat de acest domeniu.

În ceea ce privește scrisul, aici pot spune că am experineță. Și nu că mă laud, dar scriu de când mă știu. În școala generală mergeam la olimpiade unde trebuia să scriu compuneri așa că încerc să țin aprinsă flacăra asta a scrisului în sufletul meu.
Pentru mai multe informații, idei, colaborări și recomandări îmi puteți scrie pe email@andrela.ro.

Apreciez enorm faptul că sunteți aici! ❤

S-ar putea să-ți placă și...

Lasă un răspuns