Azi e luni și lunea mereu e greu. Știu. Tocmai de aceea m-am gândit să revin cu amintirile din Praga, de data asta, și să continui seria #AndrelaCălătorește. Bratislava mi-a plăcut atât de tare încât am împărțit povestea în Partea I și Partea a II-a de frică să nu omit vreun detaliu. Despre Praga voi scrie un singur articol pentru că nu m-a dat chiar așa pe spate…
Încă de la început vreau să vă avertizez că acesta nu e un articol de travel obișnuit. Am fost semi-turiști în Praga pentru că nu ne-a interesat nimic din ceea ce vrea să afle un turist normal. Nu o să vă povestesc despre clădirile vizitate, despre istoria locului sau despre cine știe ce legende ale cehilor. Vor fi doar impresii și păreri legate de ceea ce am văzut și am trăit în cele 2 zile petrecute la Praga.
Nu suntem turiști obișnuiți
Asta o pot spune cu mâna pe inimă. Concediul nostru a fost random de la cap la coadă. Random am ales orașele pe care să le vedem, random am ales cazările, random ne-am făcut bagajele, random am ales și ce vizităm și ce nu vizităm. Cu alte cuvinte, înainte de a pleca de acasă m-am uitat un pic la ce e de văzut în Praga și am notat câteva lucruri, dar nu eram sigură că le vom și vedea.
Nu am avut ghid, am avut o hartă primită de la hotel și nici măcar nu știam unde să mergem să mâncăm ceva. Nu am plănuit nimic și nu îmi pare rău deloc. A fost mai frumos așa!
Drumul Slovacia (Bratislava) – Cehia (Praga)
Într-un cuvânt: groaznic! Sunt maxim 350 km de la Bratislava la Praga. După cultura mea generală, aceștia ar trebui să îi parcurgi în aproximativ 3 ore, maxim 4, pe autostradă. Eh, noi am plecat pe la 9 și ceva din Bratislava și am ajuns abia pe la 3 în Praga.
Asfaltul pe autostradă pe prost, se lucrează pe toaaată lungimea drumului, sunt deviate sensuri și se formează cozi de-ți vine să pleci pe jos după ce stai o oră în mașina încinsă ca o conservă la soare.
Un lucru interesant la autostrăzile din Cehia este faptul că sunt împânzite de panouri cu steagul țării. Pe toaaată autostrada, din loc în loc sunt ditamai steagurile pe marginea drumului. Mi s-a părut ciudat și nu le-am înțeles logica. Oare chiar așa patrioți să fie cehii? 
Cazarea
După un drum care ne-a făcut nervii terci amândurora am ajuns într-un final în Praga. Ah, după ce că toată autostrada e un șantier continuu, am ajuns în oraș unde, ghici ce? Același șantier! Ne-am chinuit un pic să găsim hotelul pentru că, ba era drum închis, ba ne trimitea GPS-ul la mama naibii pentru că era circulația deviată… mă rog.
Înainte să leșinăm de cald și de foame am ajuns la Hotel Bona Serva. Am făcut check-inul super rapid și am urcat în cameră. În afara faptului că era la mansardă (etajul 5) și că unul din geamuri nu îl puteam deschide (pentru că era stricat) totul era ok. Curat, simplu, nimic sofisticat.
Spre deosebire de Bratislava, unde camera arăta exact ca în pozele de pe booking, aici ceea ce am văzut la fața locului semăna-dar nu prea, cu ceea ce văzusem pe booking. Concluzia ar fi că cei de la Bona Serva au un fotograf foarte bun. În rest, curățenie, totul fain, nimic de comentat. Zona în care e hotelul e foarte liniștită, este un supermarket Billa chiar lângă parcare, se ajunge în aprox 30-40 de minute pe jos, în centru.
Praga la pas în 2 zile
De când am plecat din Timișoara am decis că mașina va sta în parcare și noi vom cutreiera orașele pe jos și vom vedea și vom vizita exact atât cât ne țin picioarele. Am ales asta pentru a evita traficul și căutarea locurilor de parcare și plus că de aia ne-am dus acolo: să vedem chestii, nu să trecem pe lângă ele cu mașina. 
Prima zi
După ce ne-am tras puțin sufletul am plecat de la hotel spre ceea ce speram noi a fi un mall, undeva aproape. Ne uitasem pe Google Maps, of course, pentru că harta primită de la recepționera hotelului ne-a bătut pe amândoi și n-am înțeles mare lucru din ea.
Iar trepte și penți (ca și la Bratislava), iar căldură, iar trafic, iar dezorientați ca de obicei, dar am ajuns într-un final la Atrium Flora – un ditamai mall-ul construit super-dubios în pantă, așa cum e aproape toată Praga, de altfel… Ne-am dus glonț la McDonald’s și am rămas un pic șocată să aflu că la ei nu există sos de usturoi. Da’ bine mă nene… păi și cu vampirii ce faceț’ dacă n-aveț’ usturoi? 😀
Zizkov Tv Tower
Pentru că drumul până la Praga ne-a rupt în două și eram megaobosiți am decis că vom vizita doar Zizkov Tv Tower după care mergem la nani.
Turnul Televiziunii din Praga e o construcție tipic comunistă – suuuper mare (să o vezi din toate direcțiile), impunătoare, masivă și care nu mai are nici o legătură (din punct de vedere arhitectural) cu clădirile din jur.
Am plătit biletul în coroane (moneda lor națională), dar nu mai știu cât. Undeva, echivalentul a 15 euro pentru amaândoi (dacă îmi aduc eu bine aminte). De sus, Praga e mult mai frumoasă. Pare liniștită, cu toate că realitatea e alta. 
Construcția cu o înălțime totală de 216m, adăpostește un platou panoramic (cel unde am fost noi) la înălțimea de 93m, un fel de suuuper apartament de lux care poate fi închiriat, la 70m și un restaurant la 66m.
E unul dintre locurile care mi-au plăcut cel mai mult din vizita la Praga. Îmi plac peisajele și panoramele care-mi dau așa o privire de ansamblu asupra lumii care se întinde la picioare. E un sentiment frumos să te simți așa deasupra tuturor 🙂 și să vezi un oraș așa de mare în toată splendoarea lui.
A doua zi
A fost cea mai haotică zi. Am plecat de la hotel, după ce am luat micul dejun, în căutarea unei cafele (pentru că nu ne-a plăcut cafeaua reîncălzită servită la hotel). Am luat un Uber și am mers în celălalt capăt al orașului, pe celălalt mal al râului Vltava. Am ajuns acolo și ne-am descurcat să găsim o terasă micuță și retrasă unde am băut o cafea foarte bună. 🙂
Ne-am consultat un pic cu prieteul Google și am văzut că eram fix în buricul târgului, practic. Am urcat un miliard de trepte (sau cel puțin mie atâtea mi s-a părut că sunt) până am ajuns sus la castel. Priveliște superbă, oameni extraordinar de mulți (grupuri de turiști, în mare parte), căldură.
Nu-mi place deloc combinația asta de căldură cu aglomerație și gălăgie, așa că am dat o tură fuga pe acolo, am făcut câteva poze și ne-am îndreptat către Charle’s Bridge. Aceeași poveste. Foarte mulți turiști, căldură multă, agitație. Era atât de multă lume că abia am reușit să fac și eu câteva poze. Locul e frumos, n-am ce zice, dar nu prea l-am putut admira de atâta lume. 
De acolo am pornit către The Dancing House, care e o clădire cu o arhitectură suuuper dubioasă și interesantă. Ne-am oprit. Ne-am pozat. Am plecat. 
Ne-am oprit să bem o bere rece. Praga e renumită pentru bere, dar noi nu suntem chiar experți în această băutură, așa că am băut-o cu poftă și ne-a plăcut. Un pic cam amăruie, dar bună. Ne-am răcorit și ne-am liniștit puțin, apoi am făcut din nou o baie de mulțime.
Ne-am plimbat până am ajuns în Centrul Vechi pentru că voiam să vedem Ceasul Astronomic. 
Ghiciți ce? Era în renovare și el! Și autostrada, și străzile din Praga, și ceasul! Șantier de la un cap la altul.
Dezamăgită că n-am putut vedea frumusețea aia de ceas, mă tot uitam în jur și am văzut un portret mare a lui Nikola Tesla și mi-a atras atenția. Era pus la intrarea în Illusion Art Museum. Asta cred că s-ar traduce prin Muzeul de artă a iluziei sau așa ceva. Nu sunt deloc o fană a muzeelor, dar ăsta chiar mi-a plăcut. Vă las aici două poze de acolo, pentru că nu știu cum aș putea explica mai bine ceea ce am văzut. O imagine face cât 1000 de cuvinte, nu-i așa?
Apoi am tot hoinărit pe străzi. N-am căutat nimic, am vrut doar să vedem, să admirăm, să rămânem cu amintiri. Mi-am cumpărat o carte, am luat câțiva magneți de frigder, am mâncat înghețată în kurtos kalacs, era să facă un porumbel caca direct la mine în farfurie, un rus ne-a dat random o ciocolățică și ne-a prins o mega ploaie în drum spre hotel. Chestii de-astea…
În concluzie…
… tot ce vă pot spune e că Praga mi s-a părut un oraș frumos, nu superb. Nu mi-a rămas în suflet așa cum mi-a rămas Bratislava. Praga m-a obosit, dar a meritat. A fost o experiență frumoasă din care am învățat câteva lucruri pe care vreau să le împărtășesc cu voi:
Mergi la Praga cu avionul, nu cu mașina! E prea departe, e obositor și drumurile nu sunt deloc ok.
Nu vizita Praga în august. E plină ochi de turiști și nu are rost să te calci în picioare pe străduțele înguste ale orașului. Sincer, cred că e mult mai frumoasă primăvara sau toamna și probabil și mai liniștită.
Ai grijă să ai coroane la tine dacă nu vrei să plătești cu cardul peste tot. În majoritatea locurilor se poate plăti cu cardul, dar am găsit și locuri în care nu se poate. E aiurea să cauți ca bezmeticul un bancomat de unde să scoți câteva coroane la un curs valutar de te doare mintea.
Poți folosi Uber-ul cu încredere în Praga, mai ales atunci când nu știi exact unde vrei să ajungi, așa cum am făcut noi. Am căutat un punct pe hartă, aproximativ unde credeam noi că e locația și am chemat Uber. Totul a fost ok 🙂 și am ajuns repede la destinație.
Cam aici se încheie #AndrelaCălătorește pentru vara asta. Concediul e gata, ne-am întors la lucru și eu deja plănuiesc o nouă excursie, dar de data asta, undeva în țară :).
Acestea fiind spuse, sper că v-au plăcut poveștile mele, că v-au inspirat sau v-au ajutat, cât de puțin. Aștept să-mi povestiți și voi unde ați fost vara asta sau unde plănuiți să mai mergeți. Am nevoie de inspirație pentru că acum mi s-a deschis apetitul.
Mai vreau să plec așa hai-hui prin lume… 😀
