Blogger. Om creativ. PR
13 ani de când am publicat primul articol pe blog. Când nici măcar nu știam ce e ăla blog. Pe 3 august 2009 am așternut primele gânduri pe un blog care se intitula „Tropote de gânduri…” Așa, cu tot cu puncte de suspensie pentru că voiam să las loc de interpretări. Azi, după 13 ani încă sunt de părere că ăla a fost un titlu foarte fain și sunt tare mândră de alegerea pe care am făcut-o atunci.
De ceva timp mă macină gândul că nu mai scriu la fel de des pe blog, că nu mai postez pe Instagram și de video pe Youtube nici n-are rost să mai amintesc. Acolo se abonează oamenii în continuu și eu mă simt ca o tâmpită pentru că nu mai postez nimic nou pentru ei.
Nu ne-am mai citit de anul trecut, iar asta nu e doar o altă glumă de-aia obosită pe care o facem cu toții la început de an. Simt că n-am mai scris de o veșnicie și parcă nici nu mai stiu cum se face treaba asta.
Eu circul zilnic cu tramvaiul 7 și în ultimele 2 săptămâni am prins controale cât n-am prins tot anul. N-am o problemă cu faptul că sunt controale. Foarte bine că sunt! Să fie în fiecare tramvai câte un controlor, că nu mă deranjează. Bă, dar să fie control nu joacă de copii.
Poate că cel mai notabil lucru care s-a întâmplat în perioada asta e că am început să lucrez la un proiect și am nevoie de ajutorul vostru în acest sens.
E trist că 55% dintre români consideră că violul poate fi justificat de o fustă scurtă sau de-un decolteu. Nu trist. E groaznic.
Încep această scrisoare prin a-ți spune că-mi pare rău. Îmi pare rău că n-am fost lângă tine atunci. Atunci când tu erai copil.
Aparent, astăzi este Ziua Dorului. Nu știam asta, dar se pare că astăzi românii sărbătoresc această zi. Toată povestea a pornit în 2015 dintr-o inițiativă a trupei Vunk. Mai multe despre asta puteți citi aici. Tuturor ne e dor de ceva sau de cineva. În perioada asta cu siguranță că ne lipsesc multe persoane și ne e dor de viața noastră normală.
Această perioadă de izolare și de distanțare socială pe mine m-a scos rău de tot din apele mele. M-a dat peste cap pentru că mi-a distrus programul și rutina. Poate ar fi mai corect să spun că mi-am distrus programul și rutina?
