13 ani. 13 ani de când am publicat primul articol pe blog. Când nici măcar nu știam ce e ăla blog. Pe 3 august 2009 am așternut primele gânduri pe un blog care se intitula „Tropote de gânduri…” Așa, cu tot cu puncte de suspensie pentru că voiam să las loc de interpretări. Azi, după 13 ani încă sunt de părere că ăla a fost un titlu foarte fain și sunt tare mândră de alegerea pe care am făcut-o atunci.
Primul articol postat vreodată de mine începea așa:
Aparent avusesem și un cont pe wordpress, dar sincer, nu-mi amintesc asta. Ideea e că se poate observa folosirea excesivă a ghilimelelor chiar și acolo unde nu își aveau locul și desigur, semnele specifice yahoo messenger. Două puncte, paranteză, paranteză. Ha.Ha.
Pe vremea aia aveam aproape 17 ani și mă îndrăgosteam ca o adolescentă nebună. Mă îndrăgosteam și de un om și de scris. Bine că măcar scrisul a rămas, pentru că cu oamenii e mult mai greu…
De 13 ani scrisul e singura constantă din viața mea.
Scriam și înainte să descopăr bloggingul. Umpleam caiete întregi de texte izvorâte din cele mai adânci străfunduri ale sufletului. Scriam într-o manieră în care azi nu mai sunt capabilă să o fac. Scriam mult mai sentimental și mai beletristic. Azi doar îmi dau cu părerea ca un om mare. Dacă e bine sau nu, nu știu, dar știu că e diferit.
Andreea a început să scrie „Tropote de gânduri…” iar Andrela a continuat să facă asta.
Sunt 2 persoane toatal diferite și e normal să fie așa. Andrea de la 17 ani nu e aceeași cu cea de la 25 și nici cea de la 25 nu e aceeași cu Andrela de la aproape 30. Dar fiecare Andreea a adus un plus, o emoție, o experiență și fiecare Andreea a continuat să scrie.
Și tare mă bucur că am păstrat atât în format digital cât și fizic textele pe care fetele astea din mine le-au scris. Mi-e tare drag să mă recitesc, oricât de egoist ar suna asta.
Să retrăiesc emoții, să revăd cu ochii minții locuri și să-mi aduc aminte cu drag de cea care eram atunci. Mai am obiceiul ăsta să recitesc articole vechi și mi-e tare drag, de fiecare dată.
M-am tot gândit mereu să „reciclez” dintre aceste articole. Pe cele care merită să mai vadă lumina internetului, desigur. Și cred că azi ar fi o ocazie perfectă să încep să fac asta așa că vă las mai jos un articol scris de Andreea din 2011. Un articol în genul ăla mai pe sentiment așa, mai pe suflețel cum vă spuneam că aveam obiceiul să scriu:
După 13 ani de scris pe blog…
…mai mult sau mai puțin constant pot spune că mă bucur că sunt încă aici. Și sper să mai fiu cel puțin încă 13 ani. Mă bucur că am păstrat toate textele astea scrie de-a lungul anilor și sper să continui să scriu mult timp de-acum înainte.
La final, vă las cu promisiunea că voi începe o serie de articole pornind de la ceea ce scriam în tinerețe. Am multe texte faine care cu siguranță merită șterse de praf și aduse în anul de grație 2022.
