Andrela.ro – o scurtă și haotică introducere

Bună tuturor!

Eu sunt Andreea și scriu de când mă știu.

Aștept de prea mult timp să scriu articolul ăsta. Visez la momentul ăsta de ani de zile și iată că uneori visele chiar devin realitate. Sunt extrem de entuziasmată și parcă nu-mi vine să cred că, în sfârșit, andrela.ro este gata! Poate de aceea îmi e atât de greu să-mi găsesc cuvintele, să-mi adun gândurile și să aștern aici câteva gânduri coerente. Vă rog scuzați-mi entuziasmul din degete și lipsa de esență a acestui articol. Aveți răbdare cu mine și promit să nu vă dezamăgesc. 

Și ca să aibă totuși un pic de înțeles rândurile astea ar fi frumos să vă spun câte ceva despre mine și despre andrela.ro, nu?

Încep cu mine…

Numele meu e Andreea Nastac și scriu. Asta îmi place să fac, asta mă definește, mă relaxează, mă reprezintă. Locuiesc, iubesc și muncesc în Timișoara de 6 ani. În ceilalți 20 de ani ai vieții mele am crescut la munte, la Petroșani. Poate de aia acum urăsc frigul. În fine, mai multe detalii găsiți și-n meniul de sus, pe pagina Despre Andrela.

Scrisul este o activitate care mă bântuie de când eram mică. În clasa I am luat Premiul pentru cel mai frumos scris, iar în școala generală, învățătoarea mea, Doamna Matei, a fost singura care mi-a apreciat talentul ăsta. A fost prima care a observat potențialul meu scriitoricesc și îi mulțumesc și-n zi de astăzi pentru asta și pentru că m-a încurajat mereu să fac ceea ce-mi place.

Eh, în 2009 am decis că scrisul pe hârtie e too mainstream așa că mi-am făcut blog. Mă credeam mare scriitoare și probabil că n-aveam mai mult de 10 cititori/articol, dar îmi plăcea. Am scris, am făcut pauze, dar când am ajuns la facultate mi-am dat seama că treaba cu bloggingul nu e chiar o glumă.

Studiind Comunicare și PR, am înțeles cu ce se mănâncă domeniul ăsta și cât e de complex și de frumos. Cei 3 ani de facultate au fost (cred eu) cei mai prosperi în ceea ce privește „viața mea de blogger”. Mă băga lumea în seama și mi se părea foarte fain să dau replici gen: „Ah, știu, că și eu am un blog”, „Scriu de drag, nu pentru bani.” Și ăsta era adevărul. Scriam de drag, nu mă interesa cine mă citește. dacă mă citește cineva sau câți vizitatori unici am pe blog. Scriam pur și simplu de chi-chi, postări personale, unele prea personale și câteodată îmi dădeam cu părerea despre chestii absurde care nu interesau probabil pe nimeni. Apoi m-am mutat de pe blogspot pe wordpress, dar simțeam că vreau, și mai ales, că pot mai mult.

Ideea principală e că mereu am scris. Mi-a plăcut să scriu. Am scris mereu pentru mine și pentru sufletul meu, dar mi-am dat seama că și alții se regăsesc în ceea ce scriu, așa că nu merită să fiu egoistă. Vreau să-mi împart ideile cu cei din jur. Vreau să aflu păreri, să iau parte la discuții, să ies în lume, să aflu lucruri noi, să cunosc oameni noi.

Dacă aș fi acum copil mic și cineva m-ar întreba clasica întrebare: ce vrei să faci când vei fi mare?  aș răspunde fără ezitări: să scriu. Atât. Și dacă asta îmi poate asigura și pâinica pe masă ar fi un fel de dreamjob, un fel de fantezie absurdă, echivalentul lui „vreau să ajung pe Lună”.

În zilele noastre, se pot câștiga bani frumoși din scandaluri la TV așa că scrisul mi se pare o alternativă mult mai frumoasă, mai elegantă și mai civilizată, așa că am ales să scriu. Scriu pentru mine și pentru cei care aleg să mă citească. Atât.

Andrela.ro este copilașul meu. Este visul meu, este cea mai mare realizare a mea din ultimul timp. Am lucrat la blogul ăsta singură-singurică. Arată așa pentru că m-am chinuit nopți la rând să-l aduc la forma asta. A apărut dintr-un click și s-a transofrmat într-o lume. E lumea mea. Lumea în care pot fi eu exact așa cum vreau să fiu.

Veți găsi aici bucăți de suflet și picături de sudoare.

Promit să scriu din suflet și să muncesc mult ca totul să fie așa cum trebuie.

Am vise mari și dorințe multe și știu că le pot îndeplini pe toate. Nu voi sufla în lumânări, nu-mi voi pune dorințe în stele căzătoare ci voi da tot ce-i mai bun din mine să obțin ceea ce vreau.

În încheiere vreau să mulțumesc tuturor celor care m-au încurajat să scriu, să scriu, să scriu și iar să scriu. Apreciez enorm!

Nu în ultimul rând, vreau să-i mulțumesc dragului meu P. Fără el, andrela.ro nu exista și azi nu scriam cu atâta entuziasm primul meu articol de blogger serios.

Sincere mulțumiri!

Promit să scriu!

Semnez eu,

cea care de azi va fi „fata care scrie pe andrela.ro”.