Ceea ce a fost o dată „Ziua Mamei” s-a transformat ulterior în Ziua Femeii. Când eram mică știam că 8 martie e ziua mămicilor și îi ceream bani lui tata ca să-i cumpăr mamei toate kithtch-urile pe care le găseam. Țin minte că într-un an i-am cupărat un fir de trandafir, care de fapt era un parfum. Era o sticlulță mică de parfum (care mirosea într-un mare fel… adică rău) pusă pe un fel de tulpină de floare. Mama s-a bucurat, „că vaaai ce frumos e”, dar sunt sigură că nu i-a plăcut. Până la urmă, gestul contează, nu? :))

Timpul a trecut, iar ziua asta a căpătat altă însemnătate în momentul în care am văzut că, de fapt, e și ziua mea. Am devenit domnișoară, femeiușcă și ulteriror, azi pot spune că sunt femeie. Nu spun asta cu toată gura, pentru că încă nu-mi vine să cred că am devenit femeie. Nu știu când s-a întâmplat asta, dar iată că azi (în 8 martie, la fel ca în ultimii ani) am tot auzi „La mulți ani”. Asta s-ar traduce prin faptul că sunt femeie, nu?

Azi ne sărbătorim.

Doamne, domnișoare, femei, fete și tot genul feminin, până la urmă. Unele dintre noi ies în cluburi, altele beau un pahar de vin acasă, îmbrăcate în pijamale alături de „domnii” lor, sau singure. După caz. Fiecare sărbătorește ziua asta fix așa cum vrea ea. Pentru că poate. Eu am sărbătorit-o făcând o ciorbă și făcându-mi manichiura. 😀

Trăim cea mai frumoasă perioadă pe care au trăit-o vreodată femeile.

Putem să sărbătorim așa cum vrem noi. Putem ieși în oraș, putem sta acasă. Putem bea alcool sau ceai. Putem vota și putem alege cu cine ne căsătorim sau dacă vrem să ne căsătorim. Putem purta pantaloni și costume de baie minuscule în public, dacă așa ne dorim.

Ne putem exprima părerile. Putem scrie despre asta. Putem face copii, sau putem alege să nu-i facem. Putem să fim gospodine full-time sau directoare de bancă. Putem călători, putem zbura, putem sta acasă.

Suntem minunate și trăim vremuri minunate.

Suntem bine, doamnelor! Suntem cel mai bine. Niciodată n-a fost așa de bine cum e azi.

Și da, știu că e greu să fii femeie. E greu să ai 10 perechi de blugi și să nu ști pe care să-i îmbraci azi. E greu să ai 200 de cărți și să nu ști pe care să o citești azi. E greu să alegi dacă să faci mâncare sau să ieși în oraș la masă. E greu să alegi dacă să îți petreci serile de sâmbătă în casă, cuibărită în pat sau în oraș cu fetele. E greu să faci copii și cred că e mai greu să-i și crești. E greu să te dai cu rimel dimineața când ești adormită și e și mai greu să te demachezi seara când îți e lene și ești ruptă de somn. E greu să treci pe lângă o schelă plină de muncitori care fluieră după tine și te strigă „hei, pisi”. E greu să îți agăți dresul în scaunul de la birou. E greu să porți tocuri.

Dar pe cât e de greu, pe atât e de frumos, nu-i așa?

Dacă n-am face noi toate astea, cine le-ar face?

Suntem puternice, de-aia le facem pe toate. Chiar dacă e greu.

Uneori ne plângem. Alteori plângem.

Dar la finalul zilei noi suntem cele care duc tot greul ăsta, nu?

Și dacă mai avem lângă noi și un om care ne înțelege, ne sprijină și ne încurajează, e și mai bine, nu? Că suntem noi puternice, dar câteodată parcă e bine și să te simți mică și firavă în brațele omului pe care-l iubim, nu-i așa?

Azi mă simt norocoasă că am în viața mea femei puternice și frumoase. Am o mamă, o bunică, o soacră, mătuși și prietene de la care am mereu ce învăța. Femei puternice pe care le iubesc și le respect. Femei minunate care știu că în viață nu-i totul doar flori și norișori roz așa cum e azi, dar le scot pe toate la capăt, pentru că asta fac femeile puternice. Își continuă drumul prin viață cu capul sus.

Știți voi vorba aia:

Capu sus, prințeso, că-ți cade coroana! :))) Asta pentru că toate suntem prințese, într-un fel mai mult sau mai puțin evident.

Hai, la mulți ani frumoși, femei frumoase!

Să fiți sănătoase și să vă bucurați de fiecare clipă a vieții voastre!