Asta e o întrebare pe care mi-am pus-o la finalul anului 2021. Atunci când am tras linie și am analizat rezultatele anului care tocmai se termina am ajuns să mă întreb de ce mai scriu sau, mai bine zis, de ce să mai scriu și în 2022?

Merită să mai țin blogul ăsta în viață?

Mi-am pus întrebarea asta la finalul unui an care n-a fost cel mai prosper din punct de vedere al prezenței mele în online și nici în ceea ce privește pasiunile și hobby-urile mele. Această întrebare s-a născut în mintea mea în momentul în care am realizat că în 2021 am scris 22 de articole împărțite neregulat în 8 din cele 12 luni ale anului.

De ce nu am mai scris?

Asta m-am întrebat în primul rând. De ce? De ce nu m-am organizat în așa fel încât să fiu prezentă constant aici? Ce m-a reținut?

Mult timp nu am vrut să accept răspunsul la aceste întrebări și-mi găseam mereu scuze: ba că n-am avut timp, ba că n-am avut inspirație, ba și ba și ba și tot felul de ba-uri penibile care mă ajutau pe mine să trec mai ușor peste faptul că peste blogul meu se așternuse praful.

Dar răspunsul pentru toate întrebările din capul meu a fost unul singur: SINDROMUL IMPOSTORULUI

Sindromul impostorului este un tipar psihologic în care un individ își pune la îndoială abilitățile, talentele sau realizările…

Fix asta am făcut eu. Mereu m-am comparat cu alții și mereu blogul meu nu părea să fie destul bine structurat, articolele mele nu păreau să fie destul de bine scrise, temele abordate nu erau destul de interesante pentru cititorii mei, care oricum erau puțini… Toate ideile astea se învârteau constant în capul meu. Nu zic că acum nu se mai învârt… dar am încercat să le mai opresc și să găsesc motivul pentru care am scris până acum.

Am scris mereu cu așteptări prea mari și asta m-a descurajat și m-a făcut să renunț în momente în care poate-mi doream să scriu ceva, în momente în care aveam și timp și chef și inspirație. În momentele alea aveam așteptări prea mari de la mine și de la textele mele și mă comparam mereu cu ceilalți.

Sau aș putea da vina pe Gremlinii din capul meu, despre care am citit în Daring Greatly a lui Brené Brown. Ea pomenește în cartea sa despre gremlinii (cred că așa s-ar traduce gremlins în română) care ne bagă bețe în roate atunci când vrem să facem ceva…

There are a few of them. One’s saying that my writing sucks and that no one cares about these topics. Another one’s telling me that I’m going to get criticized and I’ll deserve it.

fragment din Daring Greatly de Brené Brown

Oricum nu mă citește nimeni

De ce să mai scriu când oricum nu mă citește nimeni? De multe ori aveam o idee de articol nou și apoi îmi puneam singură bețe în roate punându-mi această întrebare. Apoi am început să caut răspunsurile.

Și răspunsul a venit într-o seară, de la Domnul Soț.

El este cel care mereu mă susține și mă încurajează, mai ales atunci când vine vorba de pasiunile mele și cu atât mai mult când vine vorba de blog. El este cel căruia i se datorează faptul că andreeanastac.wordpress.com s-a transformat în andrela.ro. El este cel datorită căruia am găsit răspunsul la întrebarea DE CE SĂ MAI SCRIU?

Discutam într-o seară referitor la blog și la ce am de gând să fac cu el. Atunci, văzându-mă total descurajată și lipsită de orice sclipire de speranță mi-a pus următoarele întrebări:

Dar înainte de ce scriai? Pentru cine ai inceput să scrii pe blog prima dată? Atunci scriai pentru tine sau pentru… restul?

În 2009 am început să scriu pentru mine

Ăsta e adevărul oricât de egoist ar suna. Știam că îmi place să scriu și m-am hotărât să scriu online, pe primul meu blog de pe blospot.com. Atunci scriam din pură plăcere și nu mă interesa câți oameni mă citesc, nu mă interesau cifrele. Nici nu știam ce e ăla google analytics sau alte nebunii de genul. Sriam din pură plăcere despre absolut orice îmi trecea prin minte.

Mai merită să scriu pe blog și în 2022?

Da! Evident că merită! Merită pentru că îmi face plăcere, iar scrisul este una dintre activitățile mele preferate așa că voi continua să scriu. Și voi scrie în primul rând pentru mine. Voi scrie ca peste câțiva ani când voi reciti articolele să-mi fie drag și să mă bucur că le-am scris. Pentru că din când în când mi-e drag să recitesc articole vechi.

Sunt convinsă că dacă voi scrie de plăcere, fără presiune și fără a mă gândi mereu „cine va citi” lucrurile vor merge mult mai simplu. Sunt convinsă că dacă scriu din suflet, cu drag vor fi oameni care se vor regăsi în rândurile respective și-mi vor aprecia munca.

Ca sa concluzionez: da, merită să scriu și în 2022!

Merită pentru că am reușit să-mi răspund la niște întrebări și să înțeleg niște alegeri pe care le fac. Pentru că nimeni nu poate vedea mai departe de o alegere pe care nu o înțelege, după cum spunea Oracolul din Matrix.

Despre ce voi scrie în continuare?

Despre orice. Despre orice consider eu că merită să scriu. Dar voi pune accent pe seria #AndrelaCitește și pe lucrurile cotidiene care îmi atrag atenția. Desigur că unele articole vor fi formulate în așa fel încât să îi ajute și pe cei care citesc, iar acestea se vor încadra în categoria Lifestyle sau #AndrelaRecomandă.

Când zic că scriu pentru mine nu mă refer că voi scrie pagini de jurnal. Mă refer la faptul că motivul pentru care voi scrie este mulțumirea mea. Conținutul articolelor îmi doresc să vă ajute și pe voi, cei care le citiți.

Și mi-aș mai dori un lucru… să mai scriu texte cu emoție, texte beletristice, să zic așa… texte cu povești imaginare pe care aș vrea să le proiectez din mintea mea direct în articole. Nu știu dacă îmi voi găsi curajul să încep să fac asta din nou. În trecut o făceam cu ușurință, acum… nu mai e chiar așa simplu. O să încerc să republic din articolele vechi să vă faceți o idee despre ce vorbesc (dacă nu mă urmăreați pe vremea aia).

Photo by Miguel Bruna on Unsplash

În 2022 mi-am regăsit motivația de a scrie!

Și voi continua să scriu atâta timp cât mă voi simți bine făcând asta. Atâta timp cât articolele mele mă mulțumesc și pot aduce un plus în viața cuiva, eu sunt fericită. Nu zic că articolele mele schimbă vieți, dar poate inspiră, poate amuză, poate ridică un semn de întrebare iar asta e de ajuns pentru mine.

În încheiere vă mai las un citat, tot din cartea Daring Greatly a lui Brené Brown

The invitation is to think about the intention behind our choices.[..] Are my choices comforting and nourishing my spirit, or are they temporary reprieves from vulnerability and difficult emotions ultimately diminishing my spirit? Are my choices leading to my Wholeheartedness, or do they leave me empty and searching?

fragment din Daring Greatly de Brené Brown

Dacă stau mai bine să mă gândesc, cred că și această carte m-a ajutat într-un fel să găsesc răspunsul întrebărilor mele. Așa că, vă recomand să o citiți în caz că n-ați făcut-o deja.

Deci închei articolul ăsta cu o recomandare de carte și cu promisiunea că voi mai scrie.

Aveți grijă de voi și ne recitim curând!

Andrela

Hello! Eu sunt Andrela.

Bine, numele meu este Andreea Anton (fostă Nastac) și am 29 de ani. Am studiat Comunicare și PR în cadrul Universității de Vest și după 3 ani am ieșit Specialistă în Științele Comunicării, specializată pe Comunicare și PR.

Cuvintele mi-au fost cele mai bune prietene încă din școala generală, dar acum câțiva ani mi-am descoperit o nouă pasiune. Așadar, am decis că vreau să îmbin scrisul cu alte forme de comunicare pentru a putea da viață unor povești.

Andrela.ro reunește două dintre pasiunile mele: scrisul și designul grafic. În ceea ce privește designul grafic sunt încă la început așa că am făcut o pagină de Portofoliu unde-mi expun operele de artă și mai scriu din când în când câte un articol legat de acest domeniu.

În ceea ce privește scrisul, aici pot spune că am experineță. Și nu că mă laud, dar scriu de când mă știu. În școala generală mergeam la olimpiade unde trebuia să scriu compuneri așa că încerc să țin aprinsă flacăra asta a scrisului în sufletul meu.
Pentru mai multe informații, idei, colaborări și recomandări îmi puteți scrie pe email@andrela.ro.

Apreciez enorm faptul că sunteți aici! ❤

S-ar putea să-ți placă și...

1 comentariu

  1. Uite ca m-ai uns la suflet cu articolul tau. Am trecut si eu prin asemenea frământări. Important este sa scrii si o faci din suflet.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.