No hai că dacă mai amânam un pic articolul ăsta nășteam și nu mai apucam să-l scriu. Dar hei, uite că am reușit să șterg laptopul de praf, la propriu, și să mă apuc de scris. Așadar, v-ați dat seama deja că ăsta va fi un articol din seria #MommyAndrela, așa că va fi unul despre perioada sarcinii, despre cum a fost aceasta pentru mine și vă mai spun încă o dată că nu mă voi abține să dau detalii… pentru că, hei! Perioada sarcinii nu e una tocmai roz și ușoară pentru toată lumea.

Simptome

Reiau un pic ideile din articolul despre primul trimestru de sarcină, ca să aibă toată povestea o continuitate, așa că… în continuare mă consider o norocoasă care a avut o sarcină ușoară.

Trimestrul doi de sarcină a fost unul tare frumos, dar asta nu înseamnă că nu am avut anumite simptome mai mult sau mai puțin plăcute. Cred că pot spune că trimestrul doi a fost cel mai ușor și mai frumos, de până acum.

  • durerile de cap au continuat – au fost câteva mai puternice, dar în general au fost suportabile și nu la fel de dese ca în trimestrul întâi.
  • nasul înfundat – și ăsta a rămas cu mine, așa, din când în când, nu tot timpul. Ciudată fază, să te trezești random cu nasul înfundat fără să fii răcită și să-ți treacă la fel de random.
  • durerile de spate – astea au apărut doar atunci când stăteam prea mult timp în picioare
  • oboseala aia nenorocită a dispărut în trimestrul doi. În sfârșit am scăpat de starea aia de somnolență și am putut funcționa și eu relativ normal

Așadar, unele simptome au rămas cu mine și în trimestrul doi dar am învățat să trăiesc cu ele. Totuși, trimestrul doi a adus cu el niște schimbări pe care vreau să le menționez neapărat aici pentru că prea e vopsită în roz perioada sarcinii, și prea zboară fluturași pe lângă toate femeile gravide de pe interneți.

Pentru mine, al doilea trimestru de sarcină a fost cel în care am început să arăt și eu ca o femeie gravidă și nu ca una căriea îi place să mănânce. 😀 Baby nugget a început să crească tot mai mult și asta a început să se vadă. Am început să nu mai încap în nici o pereche de pantaloni (în afară de cei de trening și de colanți) și aparent, nici în propria piele nu am mai încăput, pentru că….

  • vergeturi – yep. Au început să apară câteva vergeturi pe burtă. Micuțe, dar sunt acolo. M-am uns eu cu creme hidratante, dar ținând cont că vergeturile sunt genetice… asta e. Mă bucur că nu sunt multe și aș putea spune că sunt destul de simpatice, așa micuțe cum sunt.
  • durerile de coaste – oooh, aceste dureri… nu puteam să-mi imaginez cum e să te doară coastele. Sunt niște dureri pe care nu le pot explica, dar sunt tare dubioase. Pur și simplu simt cum coastele îmi sunt împinse în sus, spre piept. Dubios, nu? Baby nugget crește și își face loc și el cum poate… împinge tot ce găsește în mine în sus ca să aibă el loc să danseze liniștit acolo. Dap, asta face! Vă las mai jos o poză și un articol care explică mai bine decât mine cum se întâmplă asta.
  • porții mai mici de mâncare – nu pot spune că mi-a lipsit pofta de mâncare, pentru că aș fi mâncat orice, dar nu mai puteam mânca la fel de mult ca înainte (ceea ce nu e deloc un lucru rău, totuși). Dacă până acum puteam mânca un meniu Big Tasty mare fără probleme, ei bine, am început să nu-l mai pot termina. Fain exemplu, nu? 😀
  • incontinența urinară – eh, ăsta e un subiect despre care evită lumea să vorbească. Adică da, doamnelor! Luați în considerare faptul că atunci când sarcina avaneasză și bebe începe să crască și să ia în greutate, s-ar putea să scăpați niște pișu pe voi atunci când strănutați. Dap, se întâmplă! Se întâmplă și să te trezească noaptea bebele tău minunat care apasă pe vezică. Asta dacă ai noroc și te trezești la timp… că altfel, faci pe tine. La propriu. Bebele e greu și pe lângă că face toate organele să se înghesuie pe acolo, mai apasă și pe vezică și trebuie să ai mereu o baie în apropiere că altfel nu se știe…
  • hemoroizi – alte minunății ale sarcinii. Nenorociții ăștia de hemoroizi care apar tot din cauza minunii minunate. Oricât de magică și frumoasă ar fi perioada sarcinii, n-ai cum să-mi spui că ești o floricică minunată atunci când vrei să-ți faci treburile alea grele la baie, sau pur și simplu, să stai ca omul pe scaun și să îți vină să plângi. Oh, the magic!

Știu că simptomele astea nu sunt general valabile, și poate că multe mămici n-au trecut prin așa ceva… dar după cum v-am mai spus, aici vă povestesc experiența mea. De asemenea, sunt femei ale căror sarcini au fost cu probleme mult mai grave decât durerile de coaste sau hemoroizii. După cum am mai spus, eu sunt norocoasă din multe puncte de vedere, dar asta nu înseamnă că m-am bucurat când mi-au ieșit hemoroizii. Sarcina e o perioada frumoasă, dar oricât ar fi de ușoară…. e și grea. Ceea ce vreau să spun eu aici nu poate înțelege decât o femeie care este sau a fost însărcinată.

Până la urma, de asta și scriu articolele astea atât de sincer. Ca să afle și cele care n-au trecut încă prin asta și să se pregătească psihic pentru ce urmează, chit că nu te pregătește nimic pentru felul în care te simți atunci când faci pișu pe tine.

Să revenim totuși și la lucruri mai vesele și mai roz, așa cum se poartă pe internet.

Primele mișcări ale lui baby nugget

Eh, ăsta e alt moment pentru care nu te poate pregăti nimeni și nimic în lumea asta. Eu am simțit primele mișcări undeva pe la 17-18 săptămâni de sarcină, chiar dacă atunci nu eram sigură că sunt ceea ce păreau a fi. Părea așa ca și cum un pește mic s-ar zbate la mine în burtică. O mișcare foaaaarte finuță, abia sesizabilă.

Eram la birou când am simțit pentru prima dată mișcările și nu-mi venea să cred. A fost așa ca un ghiont mic care mi-a spus „hei, sunt aici”. Apoi le-am tot simțit, din când în când, și mi-am dat seama că erau fix ceea ce credeam eu că sunt. Baby nugget dansa fără nici o grijă la mine în burtă. Desigur, că pe măsură ce bebe a crescut, mișcările au devenit tot mai dese și mai puternice.

Amuzant e că tare greu am reușit să-l prind pe Domnul Soț pe fază să-l simtă și el. Se mișca beblușul nostru ca peștele în apă, dar cum punea Domnul Soț mâna pe burtă cum se oprea. Parcă o făcea intenționat.

Morfologia de trimestrul doi

Mare lucru n-am ce să vă povestesc desprea ea decât că a fost tare plăcut să-i văd fiecare părticică din corp și să-l aud de doctor cum spune că e în paramentrii, că se dezvoltă normal, că totul e bine și că e un bebeluș sănătos. Amuzant e că baby nugget stătea cu capul în jos și cu spatele spre exterior, astfel că doctorul s-a cam chinuit să-i audă inima. L-a tot înghiontit cu chestia aia de la eco și tot zicea: „nu vrea deloc se se întoarcă. Nu coopereaza deloc.” Am un bebe cu personalitate! Nu se mișcă el când vrea nenea doctorul 😀 Asta pe lângă faptul că stătea la propriu cu cucu-n sus, fără nici o grijă, de l-am văzut în toată splendoarea.

Vom avea un băiețel

Probabil că nu mai e o surpriză pentru nimeni faptul că baby nugget e băiețel. Dap! O să am casa plină de masculi și deja mă simt în minoritate că nu mă va înțelege nimeni când voi avea dureri de ovare sau bufeuri la menopauză. Trebuie să echilibrăm cumva balanța asta, deci l-am avertizat pe Domnul Soț că ori mai facem și o fetiță ori adoptăm o pisică/o cățelușă… să am și eu o fată.

Râdem, glumim, dar n-am fost deloc suprinsă când am văzut rezultatul testului genetic. Am aflat că vom avea un băiețel undeva pe la 10 săptămâni dar deja, cumva, știam asta. Când am văzut pe foaia cu rezultate „sex masculin” am zâmbit și am zis „știam eu!”

Primele cumpărături

În trimestrul doi am început să facem primele cumpărături pentru bebe. Pe lânga tona de hăinuțe pe care le-am primit de la prieteni cu prichindei am început să cumpărăm și noi câte ceva. Evident că am început cu strictul necesar: pătuțul. Eu sper să îl obișnuiesc să aibă locșorul lui și să doarmă în pătuțul pe care l-am și montat la noi în dormitor. Când l-am văzut montat ne-a lovit realitatea pe amândoi: baby nugget mai are un pic și ne va umple casa de iubire și de pamperși puturoși.

Nu pot să spun că am cumpărat foarte multe lucruri pentru el. Am mai luat câteva museline, un baby nest, două prosopele de baie, o lenjerie pentru pătuț…

Nu ne-am hazardat cu cumpărăturile pentru că muuuulte din lucrurile pentru bebeluși mi se par marketing pur. Până la urmă un bebe n-are nevoie de atât de multe lucruri, din punctul meu de vedere. Totuși mai am o listă destul de lungă cu lucruri pe care va trebui să le cumpăr în perioada următoare, când venirea lui e din ce în ce mai aproape.

Concluzie?

Păi, după cum am mai spus, cred că trimestrul doi de sarcină a fost cel mai ușor și mai drăguț. A fost foarte fain că mi-am recăpătat energia, că a început să se vadă burtica și mai ales, că am început să-i simt fiecare mișcare și să mă bucur de ea. Când scriu rândurile astea sunt deja foarte aproape de perioada în care baby nugget poate veni în orice zi și știu ce înseamnă și trimestrul trei. De aia pot spune că am termen de comparație și sunt convinsă că trimestrul doi a fost cel mai ușor.

Urmează și articolul despre trimestrul trei. Aș vrea să-l scriu înainte să nasc, ca să am părerile calde, nealterate de venirea lui. 🙂 Până atunci, însă, mai am plănuite niște articole pe care vreau să le scriu. Sper că articolul ăsta să vă fie de folos! Nu uitați să-mi scrieți și voi despre experiențele voastre în ceea ce privește sarcina.


PS: Articolele din seria #MommyAndrela sunt articole subiective, scrise ca o poveste a experienței mele de (viitoare) mămică. Vă rog să nu cădeți în capcana de a vă compara cu alte mămici. Fiecare femeie e unică, fiecare corp e diferit și fiecare sarcină are particularitățile ei. Încercați să nu luați ca adevăr absolut tot ceea ce auziți în jurul vostru.

Bucurați-vă de fiecare moment, de fiecare experiență fără a vă raporta la alte persoane. În sarcină nu există un standard. Unele femei au grețuri matinale în primul trimestru, altele pe tot parcursul sarcinii, altele deloc, așa cum a fost cazul meu. Bucurați-vă, dragele mele, de tot ceea ce vi se întâmplă pentru că fiecare moment vă aduce mai aproape de clipa în care vă veți ține puiul în brațe. Cu toate astea, cred că e important să discutăm și să împărtășim experiențele noastre… chiar ne ajută, dacă învățăm să le percepem obiectiv.

Andrela

Hello! Eu sunt Andrela.

Bine, numele meu este Andreea Anton (fostă Nastac) și am 29 de ani. Am studiat Comunicare și PR în cadrul Universității de Vest și după 3 ani am ieșit Specialistă în Științele Comunicării, specializată pe Comunicare și PR.

Cuvintele mi-au fost cele mai bune prietene încă din școala generală, dar acum câțiva ani mi-am descoperit o nouă pasiune. Așadar, am decis că vreau să îmbin scrisul cu alte forme de comunicare pentru a putea da viață unor povești.

Andrela.ro reunește două dintre pasiunile mele: scrisul și designul grafic. În ceea ce privește designul grafic sunt încă la început așa că am făcut o pagină de Portofoliu unde-mi expun operele de artă și mai scriu din când în când câte un articol legat de acest domeniu.

În ceea ce privește scrisul, aici pot spune că am experineță. Și nu că mă laud, dar scriu de când mă știu. În școala generală mergeam la olimpiade unde trebuia să scriu compuneri așa că încerc să țin aprinsă flacăra asta a scrisului în sufletul meu.
Pentru mai multe informații, idei, colaborări și recomandări îmi puteți scrie pe email@andrela.ro.

Apreciez enorm faptul că sunteți aici! ❤

S-ar putea să-ți placă și...

Lasă un răspuns