Unii spun că am îmbătrânit, alții spun că-s foarte tânără. Eu nu mă simt în nici un fel. Glumesc eu și exagerez când spun că sunt bătrână, dar adevărul e că nu mă simt nici cum. Nu simt că vârsta asta reprezintă neapărat ceva, nu simt că m-am schimbat cumva radical o dată cu pasul ăsta făcut spre 30.
Într-un fel, asta mi se pare că reprezintă vârsta de 27 de ani. E încă un pas spre 30. Atunci probabil voi avea o oarecare reacție. La 27 n-am avut și nici nu am.
Acum câțiva ani ziua mea reprezenta un prilej de maximă sărbătoare
Aveam grijă să amintesc tuturor, cu 2 luni înainte că se apropie ziua mea. Anul ăsta a fost liniște. Nici nu m-am bucurat nici nu am plâns. A fost o zi. Ok. Ziua mea, dar până la urmă a fost doar o zi de joi în care nu s-a oprit planeta și nici nu s-a decoperit leacul pentru cancer.
De ziua mea, am făcut șnițele
Dap. Asta am făcut eu joia trecută când am ajuns acasă de la lucru. Am făcut șnițele. Și lumea mă suna să mă felicite să-mi ureze de-alea cu „fie ca…” și eu eram cu ochii pe tigaia cu șnițele. Și am făcut asta pentru că am vrut, nu pentru că m-a obligat cineva. Ce-aș fi putut face altceva?
Am ajuns la vârsta aia când e nașpa să bei un pahar în plus în timpul săptămânii
Uneori, seara, îmi mai torn eu câte un pahar de vin în timp ce belesc ochii pe Netflix, dar cam atât. Un pahar și apoi somn. S-au dus vremurile alea în care puteam bea o sticlă de vin în 2 persoane și apoi a doua zi să mergem fresh la birou. Cu toate astea, anul ăsta am băut un pic mai mult joi, dar nu vreți să știți ce somn aveam în mine vineri dimineața… Un lucru e clar. Alcoolul se bea ori în weekend ori cu o măsură. O măsură mică de tot, că altfel, a doua zi sunt zombie.
Gata cu nopțile nedormite
Și aici mă refer la nopțile alea în care stăteam și mă uitam până dimineața la 6 la seriale apoi mă îmbrăcam să plec la cursuri. Și stăteam toată ziua la cursuri, fără nici un fel de problemă. Ei bine, s-au dus vremurile alea. Ultima noapte albă pe care am făcut-o s-a lăsat cu regrete. În dimineața următoare l-am pus pe Domnul P. să-mi promită că mă bate dacă mă vede că încerc să mai stau trează toată noaptea. Am avut zile când m-am pus în pat la 9. Dacă citesc după ora 10 seara, nu mă prinde ora 11 jumate trează. Îmi pică ochii în gură și adorm cu cartea în mână. Aș putea spune că „vârsta își spune cuvântul”.
Să mai zic de durerile de spate?
Astea nu-s din cauza vârstei, știu. Nu am cea mai bună postură a corpului atunci când stau la birou și sunt conștientă de asta, dar am adaugat durerile în lista asta doar pentru că îmi aduc aminte cum se miră mamaia când îi spun că mă doare spatele: „Maaaamă! La vârsta ta n-ai voie să te plângi, n-ai voie să te doară spatele! Păi dacă pe tine te doare, eu ce să mai zic?” Și e adevărat, dar na… suntem oricum prea mulți oameni pe planeta asta și trebuie să echilibrăm situația cumva, nu?
Cred că am început să fac parte din alt public țintă atunci când vine vorba de cumpărături
Mă uit după lenjerii de pat, prosoape, tigăi… Și nu doar mă uit, dar studiez etichetele, mă uit la materiale, simt țesături și texturi. E o terapie extraordinară. Du-mă și lasă-mă într-un Jysk, în Pepco, chiar și într-un supermarket că tot găsesc eu ceva care să-mi placă. Nu mai zic că o vizită la Ikea se alfă pe lista mea de dorințe. Noroc că n-avem în Timișoara că portofelul meu ar avea de suferit maxim.
Am o dilemă existențială
Nu reușesc să mă hotărăsc asupra unui stil vestimentar. Oscilez între un casual office și un boschetar trendy. Să vă explic. Iubesc să mă îmbrac în hanorac, bocanci și blugi, să-mi prind părul într-un messy bun (coc de femeie de serviciu) și atât. Fără artificii, fără machiaj, gene și alte treburi lady-like. Eh, problema e că îmi place încrederea pe care o capăt în mine atunci când port o cămășuță drăguță, un paltonaș, o beretă pe cap și-un ruj roșu pe bot. Dacă-mi iau și ghetuțele mele cu toc atunci s-a terminat povestea. Cuceresc lumea și mă întorc imediat.
Pornind de la cele 2 stiluri total opuse, uneori le combin: port hanorac cu palton deaspura și mă dau cu ruj roșu sau port cămăși cu teneși sau bocanci. Nu reușesc să renunț la nici unul dintre cele două stiluri. Poate că la un moment dat voi ajunge într-un punct în care să nu mă mai uit prin magazine (mai mult online) după hanorace. Sau poate îmi voi da seama că prefer confortul în schimbul „încrederii” pe care mi-o oferă o ținută mai office. Cine știe… rămâne de văzut. Până atunci, într-o zi pot fi boschetar într-alta pot fi lady. Pot fi orice vreau eu atâta timp cât mă simt bine, nu-i așa?
Urăsc cumpărăturile
Pentru că tot eram la capitolul shopping trebuie să mărturisesc faptul că urăsc să fac cumpărături. Mai ales din mall și din magazinele suuuper aglomerate. Nu-mi place să n-am loc, să fie cald, să nu mă pot uita liniștită la oalele și tigăile pe care vreau să le cumpăr. Evit mall-urile cât de mult pot și atunci când vine vorba de cumpărături încerc să le fac online dacă pot. Cumpăr online tot: de la haine, la chestii de decor, cărți și chiar chestii de mâncare (mulțumită celor de la Cutiata.ro). Eviiiit cât de tare pot să merg la cumpărături și nu pentru că nu-mi place să cheltui bani (hehe) ci pentru că mă obosește foarte mult aglomerația și vâjâiala aia și gălăgia și devin irascibilă și nimeni nu vrea asta :)).
Știu că sunt la modă listele cu „x lucruri pe care le-am învățat până la x ani”, dar nu cred că avea sens să fac o astfel de listă pentru că ar fi un pic prea lungă. 27 de lucruri sunt destul de multe și poate nu-s toate atât de relevante. De asta am zis că mai bine vă spun câteva lucruri pe care le-am observat până la vârsta asta. Câteva schimbări, mai mult sau mai puțin relevante, dar care mie mi-au atras atenția.
Spuneți-mi cum vedeți voi lucrurile astea? Cum e viața voastră la vârsta pe care o aveți? Sunteți în tipare sau aveți și voi abateri de-astea de la regulă :))?
