primul trimestru de sarcina

Doar ce m-am întors din concediu și încă încerc să mă adun, bucată cu bucată și să reintru în lumea normală, în rutină, în treburile de oameni mari. Pregătesc un articol despre cum a fost concediul ăsta la mare, dar până atunci vă las cu câteva rânduri (mai multe) despre cum a fost primul trimestru de sarcină pentru mine. Aveam articolul pregătit, așa că… a prins la fix. Îmi dă timp să mă ocup de celelalte.


Încep să scriu articolul ăsta de parcă nu l-aș scrie eu. Nu-mi vine să cred că am ajuns eu în acel punct în care să pot face asta. E ireal și totuși, e mai real decât orice am trăit vreodată.

Deși am promis că blogul ăsta nu se va transforma într-un blog de mămică, n-am cum să ignor lucrurile pe care le trăiesc în această perioadă și să mă prefac că nu se întâmplă. Până la urmă andrela.ro este un blog personal și ce experiență poate fi mai personală decât aducerea pe lume a unui suflet? Îmi dau cu părerea și vă povestesc despre tot felul de aberații și tocmai despre cea mai importantă perioadă din viața mea era culmea să nu vorbesc.

Așadar, cred că nu mai e o surpriză pentru nimeni faptul că sunt însărcinată cu baby nugget pe care-l așteptăm cu nerăbdare să apară și să ne umple casa de pamperși puturoși și de fericire. Până atunci, mai este ceva timp așa că astăzi vorbim despre ce s-a întâmplat deja, nu despre ce se va întâmpla în viitor.

În articolul ăsta aș vrea să cuprind cam tot ce a însemnat pentru mine primul trimestru de sarcină și să redau cât de sincer pot eu tot ceea ce am trăit și am simțit în această perioadă. Să începem cu începutul.

Baby nugget a fost un copil dorit – calculat chiar, aș putea spune.

Poate sună dubios, dar din momentul în care ne-am decis că ne dorim un bebe am început să ne documentăm în acest sens și să facem tot ceea ce trebuie pentru a ne asigura, sau cel puțin pentru a ne mări șansele ca bebe să vină.

Mi-am făcut un set de analize, am fost la un control ginecologic astfel încât să știu că sunt bine și că al meu corp de zeiță dătătoare de viață e capabil să reproducă specia ?. Am folosit chiar și un set de teste de ovulație (despre care nici nu știam că există până în acel moment) doar ca să fiu sigură că, după cum am mai spus, facem tot ce trebuie ca șansele de concepere să fie cât mai mari.

Photo by Deon Black on Unsplash

Și se pare că am procedat bine, pentru că baby nugget n-a stat prea mult pe gânduri.

Ceva ce mi se pare foarte important de subliniat în acest punct este faptul că am așteptat momentul ca amndoi să fim 100% pregătiți pentru a putea lua decizia asta. Eu știam de mult că îmi doresc un copil, dar am așteptat momentul în care amândoi am fost siguri că ne dorim același lucru. Consider că e foarte important ca ambii parteneri să tragă la aceeași căruță. Până la urmă e o decizie importantă și trebuie luată cu inima și mintea deschisă, cu asumare și cu conștientizarea faptului că aducerea pe lume a unui copil schimbă total viața celor 2 parteneri și aduce cu sine o mulțime de responsabilități.

Și da, știu că niciodată nu poți să fii 100% sigur că „ăsta” e momentul să ai un copil, dar poți să știi când îți dorești cu adevărat asta.

Așteptarea celor 2 liniuțe

Doamne ferește! Că mi s-a părut o eternitate cât am așteptat până mi-am făcut primul test de sarcină. În mod normal, testele de sarcină se recomandă să fie făcute după ce întârzie menstruația, pentru că doar atunci începe să crească valoarea hormonului beta-hCG și doar așa se poate colora nenoricita aia de liniuță.

Dar ce credeți că am așteptat eu atâta?

Îmi venea să-mi fac câte un test în fiecare zi, chiar dacă știam că nu se va vedea nimic. Primul test l-am făcut cu vreo săptămână înainte de data când ar fi trebuit să îmi vină menstruația și evident că a ieșit negativ. Nu m-am panicat, pentru că eram conștientă că e prea devreme, dar… am mai așteptat câteva zile și am încercat din nou… și de data asta a ieșit tot negativ. Sau cel puțin așa părea la prima vedere… dacă te uitai cu ochi de viitoare mămică nerăbdătore ai fi văzut o liniuță extreeeeem de timidă care părea că s-ar vedea acolo. Părea. Nu eram sigură că e…dar puteam să jur că acolo mai văd o linie.

Citisem că valoarea hormonului se dubleaza la interval de 1-2 zile, așa că am mai așteptat vreo 2 zile și am făcut altul. Și atunci s-au văzut 2 liniuțe. Erau 2 liniuțe pe care le-ar fi văzut oricine. Ce-a de-a doua nu era foaaaarte evidențiată, dar era cu siguranță acolo. Deci baby nugget era acolo… începea să fie.

Testul care a fost 100% pozitiv l-am făcut în ziua de Paști. Baby nugget a fost cadoul pe care Iepurașul i l-a adus Domnului Soț și bunicilor. Pentru că n-am avut răbdare să mai aștept așa că pe pe ei i-am anunțat din prima, chiar dacă știam că un test de sarcină pozitiv nu e neapărat și o viitoare sarcină dusă la termen. Dar feicirea a fost atât de mare încât n-am putut să țin această veste numai pentru mine.

Cel mai emoționant moment a fost cel în care l-am anunțat pe Domnul Soț. Cu toate că sarcina n-a fost deloc o supriză, totuși parcă nu ne venea să credem că se întâmplă. Cu siguranță acesta va rămâne unul dintre momentele pe care nu le vom uita niciodată. Acela a fost momentul când ne-am dat seama că viața așa cum o știam noi începe să se schimbe… total.

Simptome

Până în momentul în care scriu acest articol (5 luni de sarcină) pot spune că sunt o norocasă. Baby nugget e tare cuminte și nu mă deranjează deloc. Parcă nici n-ar fi acolo, așa mă simt.

Simptomele pe care le-am avut în primul trimestru au fost:

  • 3 episoade de greață – la modul că au fost vreo 3 zile, random, în care am avut o senzație de greață, pe o durată de câteva ore, dar fără să vomit. Pur și simplu dacă n-aș fi fost gravidă aș fi jurat că am mâncat ceva dubios care nu mi-a picat bine la stomac
  • dureri de cap – destul de constante, dar asta e… m-am controlat în toate direcțiile (oftalmolog, stomatolog) și concluzia e una singura: e o durere pe baza hormonală, cel mai probabil.
  • nas înfundat – care mi se pare cel mai random simptom de sarcină 😀
  • dureri de spate – în zona lombară – care au ele o cauză mai veche, dar probabil că schimbările prin care trece corpul meu le accentuează
  • oboseală – cruntă. Doaaaamne, că aș dormi oricum, oricând, oriunde. Și toată lumea îmi zice să profit și să dorm acum cât mai pot, dar ce să vezi că uneori life happens și nu poți să dormi chiar așa non-stop cum ți-ai dori. Oboseala este cel mai prezent și mai „grav” simptom pe care sarcina îl are asuprea mea. Spun că îl are, pentru că am intrat deja în al doilea trimestru și tot mi-e somn și aș dormi în picioare dacă aș putea.
  • coșuri – poate că și perioada asta cu căldură și transpirație mai multă a avut destul de mult de cântărit în această problemă, dar cert e că m-am confruntat cu mai multe coșuri decât în mod obișnuit.

Obiceiuri alimentare

N-am avut pofte, la fel cum n-am avut nici grețuri, după cum v-am spus. Am putut mânca orice, fără nici un fel de aversiune față de vreun aliment/condiment. Pur și simplu am putut mânca orice mi-a dorit sufletul fără să mă deranjeze nimic. Ceea ce am observat însă este că NU AM MÂNCAT PENTRU 2. Am mâncat mai puțin decât înainte. Porții mai mici. Și nu pentru că mi-am impus asta, ci pentru că așa am simțit. Pur și simplu mă săturm mai repede.

Ce mi-a plăcut să mănânc în primul trimestru au fost fructele acre (mere verzi, nectarine mai crude, struguri verzi) și lactate (sana, kefir).

Primele ecografii

Doamne, ce emoții, ce sentimente… cât de frumos e să vezi cum dintr-un punct, de la lună la lună crește și începe să semene din ce în ce mai tare cu un omuleț. Am glumit mult pe seama lui baby nugget și l-am numit ba boabă de fasole, ba broască flecită de mașină, ba alien.. pentru că asta părea că e la ecograf. Oricât de frumos și de emoționant ar fi momentul ecografiilor, e totodată și amuzant și nu-mi puteți spune că nu e dubios ceea ce se vede acolo, mai ales în primele săptămâni…

Primele bătăi de inimă

Ăsta a fost cu adevărat un moment unic. Mă bucur că s-a mai liniștit treaba cu pandemia și că a putut fi și Domnul Soț prezent atunci când i-am asculat pentru prima dată bătăile inimii. A fost atât de emoționant, dar atât de ciudat în același timp…. pentru că auzi niște bătăi rapide și puternice, de zici că vecinul de lângă dărâmă pereți și totuși, știi că vin dintr-o inimioară mititică ce bate în interiorul unui bebe care crește în burtica ta. E mindblowing, n-am cum să mint. Pare ireal, cu toate că știi că e mai real decât orice realitate.

Testul genetic

Noi am ales să facem și un test genetic pentru că în familia mea avem un caz de sindrom Down și am vrut să mă asigur că bebele nostru e safe și nu are nici o problemă de ordin genetic, sau că șansele de a dezvolta astfel de probleme sunt cât mai mici. Știu că nu toată lumea face astfel de teste, și de multe ori nici nu sunt neapărat aduse în discuție dacă nu e cazul. În cazul nostru, noi am deschis subiectul către doctorița mea și ea ne-a sfătuit mai departe. Poate o să detaliez mai multe despre cum a fost, ce presupune și ce rezultate poate prezenta un astfel de test, dacă e de interes pentru voi. Lăsați-mi un mesaj și revin cu detalii într-un articol viitor 🙂

Photo by Magda Ehlers

Fetiță sau băiat?

Noi am aflat asta în primul trimestru, atunci când au venit rezultatele testului genetic. Au găsit în sângele meu ADN-ul lui baby nugget și acolo au văzut cromozomii…

Dar nu vă zic acum, vă zic cu altă ocazie dacă baby nugget va fi fetiță sau băiețel pentru că deja articolul ăsta e lunguț și n-aș vrea să vă plictisesc.

Concluzie?

Păi, ce pot spune mai mult decât că sunt fericită că până în momentul ăsta sunt bine atât eu cât și baby nugget și că sunt foarte recunoscătoare că am o sarcină ușoară (cel puțin până acum). Așteptăm următoarele ecografii, morfologia de trimestru 2 ca să vedem ce mai face minunea.

Aștept să-mi împărtășiți și voi (dacă doriți, desigur) experiența voastră din sarcină. Până una-alta, ne recitim curând. Mă apuc să scriu articolul despre concediu ?


PS: Articolele din seria #MommyAndrela sunt articole subiective, scrise ca o poveste a experienței mele de (viitoare) mămică. Vă rog să nu cădeți în capcana de a vă compara cu alte mămici. Fiecare femeie e unică, fiecare corp e diferit și fiecare sarcină are particularitățile ei. Încercați să nu luați ca adevăr absolut tot ceea ce auziți în jurul vostru.

Bucurați-vă de fiecare moment, de fiecare experiență fără a vă raporta la alte persoane. În sarcină nu există un standard. Unele femei au grețuri matinale în primul trimestru, altele pe tot parcursul sarcinii, altele deloc, așa cum a fost cazul meu. Bucurați-vă, dragele mele, de tot ceea ce vi se întâmplă pentru că fiecare moment vă aduce mai aproape de clipa în care vă veți ține puiul în brațe. Cu toate astea, cred că e important să discutăm și să împărtășim experiențele noastre… chiar ne ajută, dacă învățăm să le percepem obiectiv.

Andrela

Hello! Eu sunt Andrela.

Bine, numele meu este Andreea Anton (fostă Nastac) și am 29 de ani. Am studiat Comunicare și PR în cadrul Universității de Vest și după 3 ani am ieșit Specialistă în Științele Comunicării, specializată pe Comunicare și PR.

Cuvintele mi-au fost cele mai bune prietene încă din școala generală, dar acum câțiva ani mi-am descoperit o nouă pasiune. Așadar, am decis că vreau să îmbin scrisul cu alte forme de comunicare pentru a putea da viață unor povești.

Andrela.ro reunește două dintre pasiunile mele: scrisul și designul grafic. În ceea ce privește designul grafic sunt încă la început așa că am făcut o pagină de Portofoliu unde-mi expun operele de artă și mai scriu din când în când câte un articol legat de acest domeniu.

În ceea ce privește scrisul, aici pot spune că am experineță. Și nu că mă laud, dar scriu de când mă știu. În școala generală mergeam la olimpiade unde trebuia să scriu compuneri așa că încerc să țin aprinsă flacăra asta a scrisului în sufletul meu.
Pentru mai multe informații, idei, colaborări și recomandări îmi puteți scrie pe email@andrela.ro.

Apreciez enorm faptul că sunteți aici! ❤

S-ar putea să-ți placă și...

1 comentariu

  1. Îți înțeleg perfect emoțiile. Să fiți sănătoși! Sarcină ușoară în continuare!

Lasă un răspuns