Treaba asta cu măritișul nu e chiar așa groaznică. Am tot auzit de oameni stresați și bridezillas și nervi și lacrimi, dar sincer vă spun că noi suntem chiar relaxați. În iulie vă spuneam că am început organizarea nunții noastre și vă explicam acolo cum ne-ar plăcea să fie #NuntaNoastră.
Ei bine, s-au schimbat un pic unele treburi, pentru că de cele mai multe ori socoteala de acasă nu se potrivește cu aia din târg. Astăzi, la 3 luni de când am început organizarea minunatei nunți, pot spune că ne-am descurcat super bine și am pus deja la punct cele mai importante aspecte.
Prima dată am rezervat sala.
A fost destul de complicat pentru că e greu să găsești o sală mică în Timișoara. Am văzut câteva locații, dar până la urmă am ales Restaurantul „La Renaissance”. Nu-i nimic super fancy și super elegant, dar e fix ceea ce aveam noi nevoie. După ce am povestit mai bine de o oră cu doamna Lăcrămioara (care e o scumpă și-o drăguță) am fost sigură că restaurantul ăsta va fi perfect pentru ceea ce aveam noi în minte. Am semnat contractul pentru 50 de invitați, am dat un avans și aia a fost. Am primit mai multe variante de meniuri, dar vom alege înainte de nuntă combinația pe care o vrem.
Știiiiiu că ziceam eu că nu vrem meniuri clasice, dar am ajuns la concluzia că e mai simplu așa. Așa ne-a sfătuit toată lumea așa că am mers pe varianta asta. Și da, cred că vom avea și ceva zamă pentru că na, Domnul P. e bănățan și nu-și poate trăda originile. Ideea e că nu vreau supă. O ciorbă acră spre dimineață, zic că ar merge mai bine. Să mai taie din greață, dacă știți ce vreau să zic… Oricum, vedem la anul ce și cum alegem în privința mâncării. Ideea e că povestea cu rezervarea sălii e gata.
Am fost nevoiți să batem palma și cu un DJ.
Chiar dacă, inițial am zis că nu ne complicăm cu așa ceva…. Ideea a fost că doamna Lăcrămioara ne-a spus de la început că sala nu pune la dispoziție aranjamentele pentru mese și sonorizarea. N-au acolo nici o boxă, nici un laptop ceva de pe care să punem o muzică să ne zbenguim puțin. Așa că, am fost nevoiți să căutăm pe cineva care să rezolve problema asta. Și n-a durat mult până am discutat cu cei de la DJ Event Timișoara care au fost super drăguți și ne-a pus la dispoziție un DJ la un preț super acceptabil și acesta vine la pachet cu aparatura pentru sonorizare, niște lumini ambientale și fum greu. Da, da! Ați auzit bine. Fum greu. Păi da n-am putut refuza oferta așa că am zis ok și fumului. Se pare că vom dansa super fancy și romantic într-o sală plină de fum. Dansăm pe norișori :))). Ce poți cere mai mult?
Cununia religioasă
Capitolul ăsta a fost mai simplu decât ne așteptam. Nefiind cei mai religioși oameni de pe planetă am ales biserica în funcție de preferințele…. mele. De când am venit în Timișoara și am văzut biserica din Sinaia am zis că eu acolo vreau să mă mărit. Chiar dacă nu intrasem niciodată în ea, mi-a plăcut mereu cum arată în exterior. E o clădire superbă și am zis că eu trebuie să mă mărit acolo. Zis și făcut. Am fost, am discutat cu un preot suuuper de treabă care și-a făcut timp să povestească un pic cu noi, să ne spună care-i treaba, ce trebuie să facem, etc. Am avut noroc că am găsit liberă data și ora pe care ni le doream și gata. Am închis și capitolul ăsta. Ah, și taxa de cununie e muuuult mai mică decât mi-am închipuit eu. 🙂
Fotograful
Dacă de DJ m-aș fi putut lipsi, la fotograf n-aș fi renunțat nici în ruptul capului. Am pornit cu ideea că nu vreau să-mi vând un rinichi pentru câteva poze, dar am avut un meeega noroc și l-am găsit pe Valentin Beraru care face niște poze de-mi vine să mor. Uitați-vă și voi un pic…
Dacă și pozele noastre vor fi la fel de frumoase n-am ce să cer mai mult. Nu-mi mai trebuie nimic altceva.
Aranjamentele și buchetul
Aici, povestea se complică. Am tot zis că vreau să-mi fac singură aranjamentele și buchetul, și încă sper să fac asta, doar că mă descurajează 2 lucruri: prețul florilor artificiale și faptul că nu găsesc flori care să-mi placă. În unele locuri, florile artificiale par să aibă același preț (dacă nu chiar mai mare) cu cele naturale… Nu știu ce-o să fac până la urmă dar rămâne de văzut. Aranjamentele pentru mese cred că reușesc să le fac, pentru că am niște idei pentru care nu-mi trebuie multe flori, așa că mă descurc. La partea cu buchetul, încă sper să găsesc o bătrânică de la care să cumpăr niște flori de câmp înainte de nuntă 🙂
Invitațiile
Pe astea le fac eu cu mânuțele mele. Am făcut deja o variantă dar nu sunt 100% convinsă de ele. Mai am de lucrat un pic, dar măcar știu că nu depind de nimeni să mi le facă.
Și cam atât. În punctul ăsta suntem cu pregătirile. Le facem pe toate, ușor, fără stres că mai avem timp. Cu toate că e deja noiembrie și eu am zis că până la 1 aprilie vreau să fie gata tot. Absolut tot! Nu vreau să mă stresez cu o săptămână înainte de nuntă că vai nu e gata aia, sau aia, sau mai știu eu ce.
Acum vor urma părțile cele mai interesante: prăjiturile (despre care am o idee dar încă nu vreau să vă spun nimic), tortul, rochia și cununia civilă. Dar despre acestea vom discuta la momentul potrivit.
Până atunci, aștept recomandări de le voi:
- un atelier de croitorie drăguț care să-mi poată face o rochie de genul…
- o cofetărie unde prețul unui kg de tort să nu fie egal cu prețul gramului de aur
- o bijuterie unde să ne facem niște verighete simple, frumoase și la prețuri decente
Mulțumesc 🙂 Apreciez orice părere, sugestie, idee.
