[vc_row][vc_column width=”2/3″][vc_column_text]Din momentul în care am spus „DA!” am știut că nu vreau o nuntă mare. Niciodată nu m-am visat vreo mireasă clasică însoțită de alai, căreia să-i cânte lăutarii în fața blocului. Mereu mi-am dorit ceva restrâns. O zi obișnuită pe care să o transformăm în ziua noastră. O zi în care să ne simțim bine alături de oamenii pe care îi iubim și care își doresc cu adevărat să ne fie alături.
Am început să planific cea mai frumoasă zi din viața noastră
Când m-a cerut Domnul P. de soție, în martie, au început să curgă întrebările „…„și nunta când?”, ați ales data?”, „ne apucăm să punem bani deoparte?”. Dar răspunsul a fost de fiecare dataă: nu!
Nu am ales data, nu trebuie să puneți bani deoparte, nu ne-am gândit la nimic.
Ne-am bucurat, pur și simplu, de moment și am lăsat lucrurile să se așeze. Dar, până la urmă, subiectul ăsta a mai apărut în diverse contexte și ne-am gândit că ar fi momentul să începem să ne interesăm care-i treaba cu nunțile.
Mă rog, mai mult eu, decât Domnul P. El mă sprijină moral, îmi spune părerea lui despre cutare sau cutare lucru, dar mă lasă pe mine să mă agit pentru că știe cât de mult iubesc eu să planific chestii. Isn’t he the best future husband ever?
Așa că… am început să-l întreb pe domnul Google despre tot felul de chestii care mi-au trecut mie prin cap:
- acte pentru cununia civilă
- prețuri verighete
- săli de evenimente din Timișoara
Și tot felul de chestiuni similare. Sincer, nu prea mi-au plăcut rezultatele pentru că nu se pliază deloc pe ceea ce ne dorim noi.
Ca să vă faceți o idee, hai să vă explic cum văd eu că va fi nunta noastră:
Ne dorim o nuntă mică, intimă, restrânsă
Ne dorim să-i avem alături doar pe oamenii cei mai apropiați (probabil că nu vor fi mai mult de 30-40 de invitați). Împreună cu ei mergem la starea civilă, spunem amândoi DA!. (nu doar eu, ca și data trecută 😀 ), ciocnim un păhărel de șampanie, facem câteva poze, apoi mergem să ne cununăm și la biserică (pentru că zice Doinița și mama soacră că așa e bine, așa se face… să fim și noi în rând cu lumea). De la biserică mergem toți direct la un local unde să putem mânca ceva, să bem un pahar și să nesimțim bine.
Cam atât. Simplu, nu?
6 lucruri pe care le vreau neapărat în ziua nunții
- să port o rochie albă (nu de mireasă de-aia adevărată). Ceva lejer, comod în care să mă simt bine și care să mă reprezinte. Ceva asemănător cu astea, poate… Pinterest e o sursă nesecată de inspirație 😀
- să avem „dansul mirilor” – pe melodia pe care am ales-o cu mult timp înainte de a stabili alte detalii despre nuntă. E o piesă a lui Aaron Lewis, dar nu vă spun care. Ideea e că ne place piesa asta și pe asta vom dansa, chiar dacă nici unul dintre noi nu ne pricepem prea bine la asta. Nu o să luăm lecții de coregrafie și nici n-o să facem vreo schemă impresionantă. Probabil că o să ne legănăm amândoi emoționați în timp ce vocea lui Aaron ne va ghida pașii. Frumos, nu?
- după dansul mirilor, vreau să am un moment special cu tata: un dans al nostru. Fix așa, la începutul serii. Vreau eu să trăiesc momentul ăla. Să fie așa, un fel de rămas-bun de la casa părintească și o mulțumire pentru tot ceea ce a făcut pentru mine. Pun pariu că va fi un moment emoționant și o să bocesc și eu și Doinița de n-o să mai știm de noi, dar va merita!
- vreau un buchet cu flori sălbatice sau ceva floricele micuțe și simple. Nu trandafiri, nu cale, nu nebunii de-astea. Nu vreau să omor prea multe flori pentru câteva poze pentru nunta mea. Mi-ar plăcea să găsesc o bărtrânică în perioada aia, de la care să cumpăr florile și să-mi fac singură buchetul :D. Ceva de genul ăsta, poate…
- vreau să îmi fac singură invitațiile și tot ce ține de aranjamente, decor și alte treburi de-astea. Pentru că e nunta noastră și noi știm cel mai bine ce ne place și ce nu. 🙂
- vreau verighete argintii. Nu-mi place aurul galben așa că vreau verighete extrem de siiiiimple, fără pietre, diamante, safire sau ce Dumnezeu se mai poartă în ziua de azi. Probabil vom alege ceva din aur alb, să se asorteze cu inelul de logodnă.
7 lucruri care nu vor exista la nunta noastră
- nu o să mă ia nici un alai de acasă. N-o să existe alergătura aia de la mire la nași, de la nași la mireasă, de la mireasă la mama naibii, sau cum o fii ordinea. Pe invitații va scrie foarte clar data și ora evenimentului așa că ne întâlnim acolo. Nu trebuie să transpire nimeni pentru mine. E ok, stați liniștiți.
- nu dansează nimeni în fața blocului. Sub nici o formă!
- nu o să cânte nici un acordeon și nici o trompetă în ceafa mea toată ziua. Nu, boss! Lasă că mă descurc și fără. N-am nevoie de gălăgie și panaramă și mai ales n-am nevoie să întoarcă toată strada ochii după noi, să iasă toate babele pe geam să-și dea cu părerea. E ok.
- nu vreau să port tocuri și să-mi fac programare la machiaj. Vreau să fiu eu. Așa cum sunt mereu, așa cum mă cunoaște toată lumea. Nu vreau să par această mironosiță, această impecabilă scoasă din cutie pentru ziua cea mare. Vreau ca peste 20 de ani când mă voi uitala poze să mă recunosc. Să știu că aia-s eu.
- Nu vrem meniuri clasice. Nu vreau să-i oblig pe oameni să mănânce supă de pui doar pentru că așa se face în Banat. Cea mai ok variantă mi se pare un bufet suedez din care fiecare invitat și poate alege ce vrea să mănânce, și mai ales, DACĂ, vrea să mănânce. Că nu-l obligă nimeni.
- nu vrem lăutari, DJ-ii, formații live și alte treburi de genul. Facem un playlist țapăn cu toate melodiile care ne plac nouă, apoi mai întrebăm în stânga și-n dreapta astfel încât fiecare invitat să aibă pe ce să danseze dacă are chef.
- nu vor exita nici fum greu, nici porumbei nici covor roșu, nici alte treburi de-astea care „îți transformă nunta într-un vis”. Mi se par cheltuieli fără rost, de care nu se bucură absolut nimeni.
Poate vi se pare ciudat, dar ideea e că nu ne dorim o nuntă obșnuită. Va fi mai mult ca o petrecere în familie, decât ca o nuntă. Încă mă gândesc dacă în momentul în care sun să rezerv sala, să le menționez că e nuntă, sau nu. :)) Știu că de obicei ceea ce ce conține cuvintele „mireasă” și „nuntă” în denumire are prețul dublu, din start. Machiaj de mireasă, coc de mireasă, sală de nunți, comparativ cu machiaj de ocazie, coc pentru o petrecere, sala pentru evenimente… știți voi diferențele.
În concluzie, ceea ce vreau să vă spun deja este că… AM ÎNCEPUT!
Nu știu cât va dura, dar știu sigur că îmi place la nebunie să fac asta! Mi-am făcut o agendă specială așa că totul e organizat punct cu punct. Abia aștept să trăim fiecare moment, pas cu pas și în ziua Z să zâmbim amândoi fericiți văzând ce treabă faină am făcut împreună.
Ideea e următoarea: dacă aveți recomandări pentru noi, vă rugăm să ne scrieți. Habar n-am: fotografi, florării, magazine de bijuterii, săli de evenimente, orice. Ne-ar prinde suuuper bine și am aprecia enorm.
Ah, și ăsta e doar începutul.
Vă țin la curent! 😀
Ne recitim curând.
[/vc_column_text][/vc_column][vc_column width=”1/3″][vc_widget_sidebar sidebar_id=”page-sidebar”][/vc_column][/vc_row]