Andrela întreabă, Doinița răspunde.

Dacă pe tata l-am mai pomenit prin articole ca ăsta, despre mama nu v-am spus nimic. Nu i-am dedicat niciodată o postare întregă, dar iată că a venit și momentul ăsta.

Mama mea se numește Doinița. Așa scrie la ea în buletin și așa îmi place mie să-i spun. Toți apropiații mei o știu pe Doinița și toți o consideră un om minunat. Relația noastră e una specială și cu toate că nu ne pupăm și nu ne alintăm toată ziua, în sufletele noastre știm exact ce simțim.

Probabil că mi s-a dezvoltat mie instinctul matern mai tare, dar am fost curioasă să aflu câteva lucruri despre ce înseamnă să fii mamă. Mai exact, câteva lucruri despre ce înseamnă să fi mamă de Andrela.

Am luat-o la întrebări pe Doinița.

Așa că, ultima vizită la Petroșani, s-a lăsat cu un interviu cu o fiică „reporter” și o mamă „intervievată”.

Sunt întrebări personale, despre cum e să ai „cea mai frumoasă meserie din lume”, și anume, despre cum e să fii mamă, întrebări despre copilăria mea, despre cum a fost Andrela când era mică. Mie mi-a plăcut tare mult să aflu lucrurile astea și cu siguranță o să vă placă și vouă.

Trebuie să vă spun că interviul l-am înregistrat, așa că voi încerca să reproduc, în scris, cât de bine pot cuvintele Doiniței.

Care a fost prima persoană căreia i-ai spus că ai rămas însărcinată?

Oare mămica? Dar crezi că mai țin minte? Cred că lui Valentin (adică tata) și după aia a aflat mămica. Parcă așa a fost…

Ți-ai dorit fată sau băiat?

Faaaaată! Mie îmi plac fetele. Dacă tu o să faci băiat, probabil că fiind al tău… dar nu, totuși sper să faci fată!

Ce nume mi-ai fi dat dacă eram băiat?

Andrei, normal! Întotdeauna mi-au plăcut numele astea, Andrei/Andreea.

Cât de tare a durut nașterea?

Rău! A fost o naștere grea, pelviană. De aia nici n-am mai facut alt copil.

*Aici țin să menționez că a făcut unu’ și bun, vorba aia :)).

Ai aflat că sunt fată înainte de naștere?

Nuuu. Atunci nu erau atâtea ecografe și chestii. Atunci când te-ai nascut am aflat că ești fată. Bine, toată lumea garanta că ești fată că aveam o burtă rotundă ca o minge. Și cică dacă ai burta rotundă ai fată, dacă e „ascuțită” e băiat… așa se zice.

Care e prima amintire pe care o ai cu mine?

Atunci în prima zi când te-au adus la mine în salon și era una „deșteaptă” acolo care ne învăța cum să alăptăm, vezi Doamne… dar tu oricum n-ai vrut, așa că mi-a arătat degeaba aia :)))

Ce cuvânt am spus prima dată?

Cred că „tata” ai spus. În orice caz, sigur n-ai spus „mama” :))

Ce carte îmi citeai cel mai des, sau ce poveste îmi spuneai cel mai des când eram mică?

Aaa, păi Scufița Roșie, Capra cu trei iezi, de-astea… acuma depinde și de vârstă.

*Eu îmi amintesc de Harap-Alb și cum adormea spunându-mi povestea asta :)))

Ce calități/defecte crezi că am moștenit de la tine?

Calități? Hmm… hărnicia.

Defecte? Eu n-am, frate, defecte! (jur că fix așa s-a exprimat)

*Am o mamă perfectă :)).

Ce credeai că mă voi face când voi fi mare?

-Scriitoare.

-Ei da… serios? Nu mă vedeai medic, avocat, pilot?

-Nuuu, că ție nu-ți plăceau chestiile astea…

*Aici, sincer, m-a surprins un pic. Chiar nu mă așteptam la răspunsul ăsta… dar iată că nu a fost foarte departe de adevăr.

De ce plângeam cel mai des când eram mică?

Că așa voiai tu :)). Mai ții minte când îmi spuneai: „Lasă-mă să plâng cât vreau eu!” ? Mai știi?

*Daa, știu. Și atunci, ca și acum, aparent, îmi plăcea să mă descarc. Plângeam cu lacrimi și muci până îmi trecea supărarea și dupaia eram ok :)).

Care crezi că a fost cea mai dificilă perioadă (ca vârstă)?

Pf… până la 4 ani jumate când te-ai dus la grădiniță. Atunci a fost foarte greu pentru că răceai super des și tot timpul trebuia să faci injecții… Mai știi că plângeai când suna cineva la ușă crezând că e Tanti Enache (*femeia care îmi făcea injecțiile)?

*Yep! Am fost terorizată de injecțiile lui Tanti Enache. :))

La ce vârstă crezi că am fost noi două cel mai apropiate?

Până te-ai dus la liceu. Că înainte îmi mai povesteai chestii… Când te-ai dus la liceu nu mai știam nimic :)).

*Aici aș contrazice-o un pic pe Doinița. Mie mi se pare că acum suntem cele mai apropiate, dar na, fiecare cu părerea ei :))…

Care e cea mai grea parte din a fi mama mea?

Că nu pot să-ți dau tot ce aș vrea eu să-ți dau…

Crezi că sunt un copil bun?

Da! Normal… nu ne-ai făcut niciodată probleme.

Care e momentul în care ai fost cea mai mândră de mine?

Asta știiiiu! Când ai terminat facultatea și am venit la Timișoara la festivitatea de absolvire.

Cum mă vezi peste 10 ani?

O să ai 36 de ani… aproape 40 :)). Te văd cu copii la școală, clar.

Descrie-mă în 3 cuvinte.

Cuminte. Deșteaptă. Descurcăreață.

Definește dragostea de mamă într-un singur cuvânt.

Grijă. Grijă mare. Așa sunt eu, mai prăpăstioasă și mă panichez la orice :))

Cam asta a fost. Întrebări simple, numai bune de adresat mamelor. Unele răspunsuri m-au surprins, altele m-au amuzat, unele m-au emoționat, dar per total a fost o experiență drăguță.

După cum ați observat deja, am simțit nevoia să aduc unele completări la câteva răspunsuri. M-am băgat și eu în seamă :).

În concluzie, Andrela a întrebat, Doinița a răspuns și ne-am distrat super tare amândouă făcând treaba asta. Încercați și voi să faceți asta împreună cu mămicile voastre. Vă garantez că vă va plăcea.