S-a dus sfertul meu de veac. Fix acum o săptămână am împlinit 26 de ani și nu mă simt nici mai bătrână, nici mai înțeleaptă decât eram la 25. Mă simt mai „eu”.  Simt că în anul care a trecut m-am descoperit mai mult și am învățat cum să mă fac fericită, cum să mă bucur de lucrurile mărunte, cum să zâmbesc mai mult și cum să iubesc din tot sufletul.

Au trecut 26 de ani…

… de când deschideam ochii într-o Românie postcomunistă în care biata Doinița (adică mama, pentru cei care încă nu știu asta) a fost nevoită să spele scutece pentru că pe vremea aia nu exista Pampers pe toate drumurile și noi n-aveam pile prin țări străine să ne trimită și nouă chestii extravagante de acest gen.

Am copilărit într-o perioadă în care mă bucuram în fiecare an când primeam dulciuri de la mină (Da, tată-meu a fost miner bogat. V-am povestit mai multe despre asta aici).

Am crescut în fața blocului făcând chiftele din noroi, saltele din frunze uscate și cazemate de zăpadă. Pe vremea mea aveam parte de toate cele 4 anotimpuri, inclusiv de ierni cu zăpadă adevărată.

Apoi m-am îndrăgostit pentru prima oară și aveam impresia că sunt cea mai norocoasă persoană de pe planetă. Abia peste ceva timp aveam să-mi dau seama că treaba cu iubirea nu stă chiar așa.

Mutatul la Timișoara a pus piatra de temelie a procesului meu de maturizare.

În Timișoara am început să cresc. Aici am învățat să mă ascult, și mai ales să mă înțeleg. Am învățat să creez o legătură cu sinele meu interior și cumva am realizat faptul că eu sunt cea mai importantă persoană din viața mea. Restul vin abia apoi.Photo: Alin Mihaiu

Timp de 26 de ani am clădit omul și femeia care sunt astăzi.

Nu e deloc ușor, dar e frumos. Am pus cărămidă peste cărămidă. Am adunat fiecare zâmbet, fiecare lacrimă, fiecare iubire neîmplinită, fiecare suferință, fiecare câștig și fiecare eșec și le-am pus una peste alta. Peste toate acestea am pus tot ce am învățat din fiecare carte citită, din fiecare discuție purtată cu oameni frumoși și așa m-am ridicat. M-am construit și am devenit Andrela. Am construit-o pe Andrela după chipul și asemănarea femeii care speram mereu să devin.

Apoi, despre toate astea am scris și scriu în continuare.

Din fata timidă și cuminte care eram odată m-am transformat în femeia dureros de sinceră care sunt astăzi. Chiar dacă am 26 de ani încă îmi e destul de ciudat să folosesc cuvântul „femeie” atunci când fac referire la propria-mi persoană. Buletinul meu zice că sunt o persoană matură, un adult în toată puterea cuvântului, dar eu de multe ori nu mă simt așa. Sunt o persoană destul de rațională și nu sunt cu capul în nori, așa de felul meu. Știu care îmi e locul, știu ce înseamnă viața de om mare dar uneori parcă nu vreau să o accept.

Mi-e frică de bătrânețe…

Sunt la vârsta la care viața e grea, dar frumoasă și știu că o pot colora exact așa cum vreau eu. Încă pun cărămizi și sunt în proces de construire al femeii care sper că voi deveni într-o bună zi.

Mai am multe lucruri de descoperit și multe lecții de învățat, dar până la 26 de ani pot spune că am învățat următoarele lucruri:

  • Fericirea ta depinde, în principal, de tine!
  • Părinții, așa cum sunt ei, sunt singurii care vor fi mereu acolo pentru tine.
  • Ai nevoie de timp petrecut cu tine însuți pentru că doar așa poți răspunde la unele întrebări la care nimeni altcineva nu știe răspunsul.
  • Oameni faini pot apărea în viața ta în cele mai neașteptate momente. Fii pregătit să legi noi prietenii oricând.
  • Oamenii vin și pleacă. Nu încerca să tragi cu dinții de prietenii/relații care nu se dezvoltă frumos.
  • Din orice experiență trebuie să înveți să păstrezi doar lecțiile pozitive. În final rămân doar amintirile. Încearcă să îți formezi unele frumoase.
  • Călătoriile sunt un alt mod de a învăța lucruri noi despre oameni, locuri, culturi, dar și despre tine.
  • Scrisul este o terapie ieftină care funcționează de fiecare dată.
  • Mersul la psiholog poate face minuni în interiorul sufletului tău.
  • Zâmbetul este unul dintre cele mai accesibile cadouri pe care le poți dărui/primi.
  • Visele chiar pot deveni realitate dacă muncești pentru a le îndeplini.
  • Ne petrecem toată viața învățând și ăsta e un lucru minunat.
  • Atunci când nu mai putem, trebuie să spunem „STOP!” și să o luăm de la capăt.
  • Iubirea adevărată nu se câștigă, ci vine singură la tine.
  • Nu te costă nimic să faci bine!
  • A citi e unul dintre cele mai ieftine moduri de a „călători” și a te dezvolta.
  • Prietenii sunt pansamente pentru suflet, în unele momente.
  • Împlinirea sufletească o simți atunci când te pui seara în pat și știi că ai făcut totul bine și nu ai absolut nici un regret.
  • Nu trebuie să îți fie frică de nou!
  • Trebuie să învățăm să spunem „NU” atunci când trebuie.
  • A cere ceea ce ni se cuvine nu e o dovadă de aroganță, ci înseamnă că suntem conștienți de propria noastră valoare.
  • A fi sincer nu înseamnă a fi rău. Adevărul, de cele mai multe ori doare!
  • Cine te iubește cu adevărat, te iubește fix așa cum ești tu.
  • Exprimarea aprecierii și a mulțumirii este un lucru pe care trebuie să învățăm să-l facem mai des. Să spunem o vorbă bună atunci când trebuie, poate face minuni.
  • Niciodată nu te va plăcea toată lumea așa că nu încerca să te schimbi pentru a mulțumi pe cineva.
  • Fii tu însuți! Mereu! Ăsta e cel mai bun și mai frumos lucru pe care îl poți face atât pentru tine, cât și pentru ceilalți.

Cred că aș putea comprima lista asta lungă în următoarea concluzie:

Iubește-te, respectă-te și ceilalți vor urma exemplul tău.

Cam atât am avut de spus.

S-a dus sfertul meu de veac, dar eu nu m-am dus cu el. Am rămas tot aici. Sunt doar cu un an mai matură și copila din mine e cu un an mai aproape de femeia care visează să devină.

S-ar putea să-ți placă și...

Lasă un răspuns