Ce cărți am citit vara asta?

Sinceră să fiu nu speram să mai scriu articolul ăsta ținând cont că mai bine de jumătate de an nu citisem aproape nimic. Dar iată că, luna august a fost una destul de drăguță și se pare că zilele alea ploioase care au fost în Timișoara au fost ceea ce aveam nevoie pentru a mă reapuca de citit. Astfel, până în momentul ăsta am reușit să citesc 14 cărți, dintre care 8 le-am citit în vara asta.

Despre acestea 8 m-am gândit să vă scriu câteva rânduri astăzi și le voi lua în ordine cronologică, în ordinea în care le-am citit.

9 luni fără griji – Ela Crăciun

Asta a fost cartea care mi-a redat pofta de citit. Am început să o citesc în iulie și am terminat-o în câteva zile. E o carte care răspune de la 101 întrebări despre sarcină. Evident că e o carte pentru viitoarele mămici, dar nu pot spune că e o carte care mi-a schimbat viața. Multe dintre informațiile prezentate le știam deja. Unele informații sunt doar păreri subiective, unele sunt păreri avizate ale specialiștilor.

Ela Crăciun, mamă a trei copii, încearcă să răspundă celor mai întâlnite întrebări legate de sarcină. Am putea crede că după a 3a naștere femeia e deja experimentată, dar așa cum spune și ea „Toată lumea se aștepta ca, fiind la a treia sarcină, să știu totul, însă experiența mi-a demonstrat și de această dată că lucrurile se schimbă de la an la an, de la copil la copil.” Cartea este împărțită în mai multe capitole care au ca temă principalele subiecte legate de sarcină: simptomele, controalele ginecologice, nutriție, mituri despre sarcină și desigur, nașterea.

Pot spune că mi-a plăcut cartea asta. M-a prins și mi s-a părut drăguț să citesc despre experiența altei mame. Mi se pare important să ne documentăm și să aflăm păreri, atâta timp cât nu ne lăsăm influențate de acestea. Am citit cartea asta ca pe orice altă carte, fără a mă aștepta să-mi schimbe viața sau să mă transforme într-o super-mamă. I-am acordat ⭐⭐⭐⭐/5, ceea ce înseamnă că intră în categoria cărților pe care le recomand.

O scânteie de viață – Jodi Picoult

De la o carte despre nașteri și gravide, trecem la o carte în care tema principală se învârte în jurul avorturilor. Dubios, știu, dar când am început să citesc cartea asta habar nu aveam despre ce e vorba. A fost așa un fel de blind-date.

Acțiunea se desfășoară, în mare parte, la Centru – locul unde femeile din statul Mississippi veneau pentru a face avort, ținând cont că legislația nu prea le permitea să meargă în altă parte. Aici are loc un incident armat. Un bărbat intră în Centru și deschide focul de armă, luând ca ostatici toate persoanele aflate acolo.

De aici acțiunea se duce pe mai multe planuri, urmărind poveștile de viață ale mai multor femei, dar având un punct comun: avortul. Astfel, aflăm povestea unei adolescente care și-a provocat un avort singură acasă și e judecată pentru asta, avem povestea unei activiste pro-viață, dar care la rândul ei a trecut și ea printr-un avort, avem o femeie care nu-și dorea copii, avem o adolescentă care vrea să ia anticoncepționale pentru a nu ajunge să facă avort și așa mai departe. Practic, ne sunt prezentate diferite povești, din diferite unghiuri astfel încât să avem o imagine cât mai completă și mai complexă asupra ceea ce înseamnă avortul.

Acțiunea romanului e faină pentru că îmbină negocierea polițiștilor cu atacatorul, dar în același timp avem și toate poveștile și dramele personajelor. E o carte frumușică. Subiectul nu pare unul foarte roz și fericit, dar reflectă realitatea. Mie mi-a plăcut, chiar dacă i-am dat doar ⭐⭐⭐/5. Acum că mă gândesc mai bine, ar fi meritat un 3,5 spre 4.

Constituția poate apăra libertatea și dreptul la intimitate, dar Curtea Supremă a decis că această apărare nu se poate exercita până la naștere și că, înainte de naștere, fătul nu este o persoană. Statele acordă drepturi legale fătului, dar asta nu îl face o persoană.

Scrisoare către tata – Franz Kafka

Prima carte de Kafka pe care am citit-o vreodată. Ok, poate e impropriu spus „citit” – că de fapt, am ascultat-o în format audio pe voxa.ro. Încerc să mă obișnuiesc să ascult cărți, pentru că sunt conștientă că așa îmi va fi mult mai ușor să ajung la unele cărți pe care în format fizic nu le voi citi atât de repede. Astfel, i-am dat o șansă lui Kafka și mi-a plăcut extreeeem de mult.

Scrisoare către tata este una dintre cele mai importante scrieri autobiografice ale autorului iar eu am rămas plăcut impresionată de aceasta. M-am regăsit în multe dintre pasajele scrisorii, m-am emoționat și am fost 100% acolo alături de autor.

Autorul îi vorbește tatălui său prin această scrisoare și încearcă să îi transmită și să îi dezvălui tot ceea ce n-a putut vreodată să-i spună în față. Îi spune despre frici, despre dezamăgiri, despre nemulțumiri, despre momentele mai mult sau mai puțin fericite. Mi-a plăcut atât de mult încât mă gândesc să o cumpăr și în format fizic, să o recitesc ca să-mi pot marca/sublinia pasajele alea superbe pe care doar le-am ascultat. ⭐⭐⭐⭐⭐/5 fără nici un fel de comentariu adițional!

Iubite tată, m-ai întrebat recent de ce afirm că mi-ar fi teamă de tine. N-am ştiut, ca de obicei, ce să-ţi răspund, în parte, tocmai din teama mea faţă de tine, în parte, fiindcă motivarea acestei temeri ar fi inclus amănunte pe care nu le-aş fi putut aduce laolaltă nici pe jumătate într-o discuţie.

Ferma animalelor – George Orwell

Din nou o carte pe care am ascultat-o pe voxa și care n-avea cum să nu îmi placă. Nici nu cred că are rost să vă spun mare lucru despre ea, pentru că acest titlul/autor este atât de cunoscut încât nu cred că mai are nevoie de recomandarea mea.

Ferma animalelor este o satiră la adresa regimului comunist. Astfel, povestea se învârte în jurul animalelor de la fermă care își alungă stăpânii în urma unei revolte și decid că cel mai bine ar fi să se conducă singure. Ca în viață, la început totul e roz, toate animalele sunt egale, toată lumea e fericită și se ghidează după un set de reguli bine stabilite care au fost gândite în avantajul tuturor. Lozinca principală e „4 picioare bine, 2 picioare rău”. Eh, dar lucurile încep să se schimbe când unii (porcii) încep „să fie mai egali decât alții” și treaba se împute.

De-a lungul poveștii începem să observăm tot felul de tipologii umane, tot felul de mecanisme politice care nu sunt deloc greu de recunoscut. Din punctul meu de vedere cartea asta e o operă de artă și își merită locul ăla acolo sus în topul cărților pe care ar trebui să le citim într-o viață. Mai ales noi, ăștia care trăim în societăți ieșite de sub conducere comunistă. Veți vedea că tot ceea ce fac animalele alea la fermă se întâmplă sau s-a întâmplat măcar o dată de-a lungul timpului în viața socio-politică. Sunt niște asemănări izbitoare și doar pentru asta cartea merită ⭐⭐⭐⭐⭐/5 .

Toată primăvara şi toată vara munciră câte şaizeci de ore pe săptămână, iar în august Napoleon anunţă că avea să se lucreze şi în după-amiezile de duminică. Această muncă era strict voluntară, dar orice animal care absenta de la ea urma să aibă raţiile reduse la jumătate.

Secretul creșterii copiilor – Ce a învățat un tătic de la câinele său – Doggy Dan

Cartea asta am luat-o pentru că pur și simplu mi-a plăcut titlul și am început să o citesc așa, ca pe o glumă. Mi se părea amuzant, dar în același timp eram convinsă că o să rezonez cu multe dintre ideile prezentate. Pentru cei care nu mă cunosc, eu de multe ori tind să compar educarea copiilor cu dresarea câinilor. Nu vreau să zic că am dreptate, dar pur și simplu multe lucruri mi se par similare: cum ar fi, că nici câinii nici copiii nu trebuie educați cu brutalitate, că ambii înțeleg de vorbă bună, că pentru amândoi e foarte important să înțeleagă cine e „șeful haitei”. Corect?

Ei bine, cartea asta fix despre chestii de genul vorbește. Autorul e dresor de câini și și-a dat seama că multe dintre regulile pe care le aplică în educarea câinilor sunt valabile și funcționează și în educarea copiilor. Și omul vorbește din experiență pentru că are 2 copii.

Citind cartea asta am aflat câteva ponturi și despre educarea câinilor, dar și a copiilor. E cumva 2 în 1. Nu-i o carte despre dresaj canin, dar nici una de parenting. Eu i-am acordat ⭐⭐⭐⭐/5 pentru că mi-a plăcut. Am găsit lucruri utile, am aflat chestii noi și mi-a oferit tot felul de teme de discuții pe care le pot aborda cu alți oameni. E o lectură pe cât de lejeră pe atât de drăguță și interesantă.

Ca să pun lucrurile în perspectivă: avem mai puțin de 5000 de zile de petrecut cu copiii din clipa în care se nasc și până devin adolescenți – fiecare zi este specială. În acest interval de timp trebuie să le câștigăm încrederea, respectul și să-i învățăm cum să ofere și să primească dragoste astfel încât, atunci când vine momentul ca ei să decidă dacă ne ascultă sau nu, să le fi câștigat atenția.

Ciuleandra – Liviu Rebreanu

O carte pe care nu credeam că o să o citesc vreodată. Un autor la care nu credeam că mă voi întoarce prea curând după Pădurea spânzuraților și Ion care m-au traumatizat în liceu. Dar iată că, Ciuleandra și-a făcut loc pe lista mea de lecturi. De audiobooks, ca să fiu mai precisă.

Practic, romanul începe cu Puiu care o ucide pe soția lui Mădălina. De ce? Nu știm. Nici el pară să nu știe, și de-a lungul poveștii încearcă să găsească răspunsul la acestă întrebare. Când tatăl său află despre crimă se hotărăște să-l interneze într-un sanatoriu pentru a mușamaliza cumva toată nebunia. Eh, și din momentul în care Puiu este internat începem să fim martorii degradării sale, începem să asistăm la tot felul de dialoguri interioare prin care Puiu încearcă să-și explice ce s-a întâmplat.

Am ascultat-o și mi-a plăcut. I-am dat ⭐⭐⭐/5 dar pot să spun că nu mă așteptam deloc la o astfel de poveste. Habar nu aveam despre ce e vorba dar, Rebreanu m-a suprins.

În două zile, un om, singur cu sufletul lui, între patru ziduri, înţelege mai mult decât altfel în douăzeci de ani.

The Book You Wish Your Parents Had Read – Philippa Perry

Despre cartea asta n-o să vă spun foarte multe pentru că este o lectură destul de grea și de profundă și nu aș vrea să intru prea mult în detalii. După cum îi spune și titlul este cartea pe care ți-ai fi dorit să o citească părinții tăi, iar copiii tăi se vor bucura că ai citit-o tu. E o carte care vorbește despre cât de mult ne influențează lucrurile pe care le-am trăit noi, alături de părinții noștri în relația cu copiii noștri.

În carte sunt abordate subiecte precum: moștenirea pe care ai primit-o de la părinții tăi, în ceea ce privește, mai ales, partea emoțională, mediul în care ne creștem copiii, felul în care suntem capabili să le înțelegem și să le acceptăm sentimentele, sănătatea mentală, comportamentul, comunicare. Practic, toate aspectele importante de care ar trebui să ținem cont dacă ne dorim să creștem copii sănătoși din toate punctele de vedere.

Din nou o carte care nu pot să spun că mi-a schimbat viața, dar cu siguranță m-a făcut să privesc lucrurile și din alte perspective și să-mi pun anumite semne de întrebare, dar să găsesc și răspunsul la unele întrebări pe care nici nu știam că le am în minte. De la mine are ⭐⭐⭐⭐/5 și vă recomand să o citiți dacă încă n-ați făcut-o. Am văzut că a fost tradusă și în română la Editura Trei.

What makes a child the unique individual they are (or will be, if they are not yet with us) is a matchless mix of genes and environment, and you are a major part of your child’s environment.

Cafeneaua de la capătul lumii – John P. Strelecky

Cartea asta am început să o ascult așa, ca să treacă timpul. O tot văzusem la un moment dat promovată în mediul online și am zis că a venit momentul să aflu și eu care-i faza cu cafeneaua asta.

Povestea începe cu John care se rătăcește într-o plimbare cu mașina și ajunge la cafeneaua de la capatul lumii unde începe să aibă discuții extrem de profunde cu oamenii de acolo. Ospătărița și bucatarul sunt cei cu care vorbește cel mai mult și aceștia îl fac să se gândească tot mai mult la sensul vieții, la ceea ce este cu adevărat important în viață, la cine e el cu adevărat și ce își dorește de fapt. Toate discuțiile lor pornesc de la 3 întrebări:

• De ce ești aici?
• Îți este teamă de moarte?
• Ești un om împlinit?

Vă dați sama cam ce discuții pornesc de aici și ce introspecții are personajul nostru. Cafeneaua de la capătul lumii este genul de carte pe care să o citești într-un weekend, la plajă sau într-o călătorie. Chiar dacă subiectele discutate de personaje sunt pline de esență, cartea este scrisă într-un mod extrem de simplu și curge așa ușor fără a se simți greoaie în vreun fel. Mie mi-a plăcut și pentru asta i-am acordat ⭐⭐⭐⭐/5 și v-o recomand cu drag.

Dacă nu ești în armonie cu ceea ce îți dorești să faci, poți să îți irosești energia pe o grămadă de lucruri. Apoi, atunci când apar oportunități pentru a face ceea ce vrei, e posibil să nu mai ai energia sau timpul necesare pentru a investi în ele.

Acestea au fost cele 8 cărți cu care m-am delectat eu vara asta. Au fost cărți bune, care mi-au plăcut și pe care vi le recomand cu drag. E adevărat că unele au subiecte de-astea legate de copii și treburi de mămici, dar na… asta-i situația. Oricum, dacă alegeți să citiți oricare dintre cărțile astea vă rog să-mi spuneți cum vi s-au părut.

Ah, și mă bucur că încet, încet mai tai câteva titluri de pe lista cu lecturi pe care o făcusem la începutul anului și de pe lista făcută la jumătatea anului. Pare că sunt pe drumul cel bun în ceea ce privește lecturile. Am început să-mi revin.

Voi câte cărți ați citit vara asta?