blog.vara (1)

Ăsta nu e doar un titlu fancy de articol în care vă povestesc eu despre cât de fain și de important este să citim. Despre asemenea lucruri am dicutat deja aici și aici și aici și o să mai tot povestim, de câte ori avem ocazia. Astăzi, însă, vorbim despre cartea Oamenii fericiți citesc și beau cafea de Agnes Martin-Lugand. O carte în jurul căreia s-a creat o mică nebunie și căreia, eu, ca de obicei, m-am opus. Mereu mi s-a părut că atunci când e prea mult tam-tam în jurul unui subiect, nu e nimic de capul lui și e o chestie super comercială, care să placă „la toată lumea”. Așa a fost și cu această carte.

Era peste tot. O citea toată lumea și eu o ocoleam cât puteam de tare.

Credeam că e o treabă de-aia super plictisitoare în care se vorbește în aproape 200 de pagini despre cât de fain e să citești bând cafea. Ok. Recunosc. Am greșit. Subiectul cărții nu e deloc despre asta. Nici nu mă puteam înșela mai tare.

Cartea asta mi-a picat în mână ieri, la noul meu job, despre care vă voi povesti cu altă ocazie, săptămâna asta, cel mai probabil. Ieri am pus mâna pe ea și n-am mai lăsat-o până nu am terminat-o.

Subiectul e un pic prea siropos pentru gustul meu, dar… am zis să-i acord o șansă.

Pe scurt, de pe spatele cărții aflăm că tragedia reprezentată de moartea soțului și a fiicei sale de 5 ani o aruncă pe Diane într-o depresie groaznică. Era chiar culmea să nu fi fost așa, după un asemenea eveniment nefericit. Femeia asta de 30 și ceva de ani se trezește singură într-o lume care pentru ea nu mai însemna nimic așa că se hotărăște să părăsească Parisul plin de amintiri legate de soțul și fetița sa și decide să se mute pentru o perioadă în Irlanda. Acolo se întâmplă o serie de evenimente și întâmplări care îi schimbă puțin perspectiva și îi deschide uși pe care le credea pentru totdeauna închise.

Și ce să vezi că povestea e chiar faină.

Cartea e scrisă super simplu, cu mult dialog și paginile trec una după alta fără să îți dai seama. Nu pot spune că m-a dat pe spate toată povestea. Pe alocuri prea siropoasă, uneori prea cheesy, uneori previzibilă, dar cu un final la care chiar nu mă așteptam.

Dacă pe tot parcursul poveștii am zâmbit uneori și m-am întristat alături de personajul Dianei, la sfârșit m-a enervat maxim. Mi s-a părut că e genul ăla de femeie care nu știe să recunoască norocul nici atunci când o izbește peste ochi. Ok, poate înțeleg că încă nu și-a revenit după trauma pe care i-a provocat-o decesul familiei sale (că nu cred că îți revii veci din așa ceva), dar tot m-a enervat.

Cartea asta m-a emoționat la unele faze mai mult decât ar fi trebuit, iar unele scene le-am trăit parcă pe propria mea piele. Cu toate astea nu pot trece peste final. Oricât de tare mi-ar fi plăcut povestea (așa clișeică și cheesy cum a fost) finalul m-a făcut să vreau să-i citesc și continuarea numai ca să văd dacă femeia asta e atât de… tută sau nu. Probabil că asta a fost și ideea autoarei, nu?

În concluzie, cartea asta mi-e dragă și tocmai de aceea i-am dedicat și un loc aici pe blog. Pentru că e genul ăla de carte nici prea romantică, nici prea trasă de păr, dar nici prea realistă. E cumva o combinație între o realitate și-o poveste de dragoste pe care o visăm, dar care atunci când se întâmplă pare că totuși nu-i chiar atât de roz treaba.

Repet.

Mi-a plăcut și o recomand.

M-a surprins, pentru că nu știam nimic nici despre carte, nici despre autor. M-am aruncat așa cu capul înainte și nu regret cele câteva ore pe care le-am petrecut citind-o.

Dacă vă place acest gen de cărți, cu dramă, cu un pic de romantism și cu un strop de realitate, atunci Oamenii fericiți citesc și beau cafea e cartea pe care să o alegeți într-un weekend ploios în care nu aveți altceva mai bun de făcut.

Eu abia aștept să încep continuarea acestei cărți, care se numește Viața e ușoară, nu-ți face griji. Din nou, un titlu pe care nu l-aș fi ales în nici un fel de pe raft, dar iată că… am și eu momentele mele sensibile. Cred că toamna asta frumoasă și ploioasă e de vină.

Spuneți-mi dacă voi ați citit cărțile astea sau dacă aveți de gând să o faceți. Sunt curioasă să văd voi cum ați reacționat la decizia duduiei ăsteia de la finalul cărții.

Povestim în comentarii, da? <3

Dacă v-a plăcut ce-am scris eu aici și vreți să cumpărați cartea o puteți găsi aici:

Dacă ți-a plăcut, trimite articolul și prietenilor tăi

Related Posts

Leave a comment