Lectura este una dintre activitățile mele preferate. Iubesc să citesc. Nu am timp să citesc atât cât aș vrea. De cele mai multe ori reușesc să citesc câteva pagini seara, când mă pun în pat. Aproape de fiecare dată adorm cu cartea în mână și cu ochelarii pe nas. Cititul mă relaxează, mă face să mă desprind de ceea ce este în jurul meu și mă duce în alte lumi. Cititul este activitatea care m-a făcut să înțeleg relativitatea timpului despre care scriam și aici. Timpul e relativ, adică fiecare dintre noi îl percepe diferit: pentru unii se scurge mai greu, pentru alții mai ușor. Ca să înțelegeți, vă dau următorul exemplu: mă pun să citesc cu gândul că parcurg câteva pagini și apoi mă pun să dorm. Termin de citit paginile respective cu gândul că au trecut 30 de minute, maxim o oră. Când pun cartea jos și mă uit la ceas îmi dau seama că au trecut 3 ore. Asta demonstrează că timpul e relativ și că nu îl percepem la fel. Când te distrezi timpul zboară altfel. Așa se spune, nu?

Problema e că, de cele mai multe ori, lectura nu e percepută ca o distracție. Am impresia (sper să fie una greșită) că oamenii nu mai citesc. După cum spuneam, nici eu nu citesc atât cât mi-aș dori să o fac, dar încerc să îmi găsesc un pic de timp și pentru activitatea asta atât de dragă mie.

Cred că dragostea pentru lectură trebuie sădită în fiecare copilaș, altfel greu va prinde rădăcini în adultul care va deveni. Părinții mei nu sunt și nici nu au fost niște împătimiți ai lecturii, dar, cu toate acestea între mine și mama, mereu exista următorul dialog:

– Mamaaaaaa, mă plictisesc!!

 – Și ce să îți fac eu? Fă și tu ceva…

– Ce??

 – Citește o carte…

Și răspunsul meu era aproape de fiecare dată „nu”. Găseam altceva de făcut, dar nu citeam. Am descoperit gustul lecturii târziu, prin liceu, când eram amenințați cu nota 2 dacă nu citeam romanele obligatorii pentru BAC. Așa am început să citesc. La început citeam pentru note, apoi a început să îmi placă.

Tot zic că nu prea am timp să citesc… ăsta e un mare rahat (scuzați limbajul). Timp mi-aș găsi în fiecare zi dacă aș vrea cu adevărat. Aș puea fura 5 minute din holbatul aiurea pe facebook, 10 minute din timpul petrecut pe instagram și 5 minute din timpul petrecut aiurea pe youtube și iată că am găsit 20 de minute pentru citit. Ideea e că nu vrem, de aia nu citim! Hai să fim serioși… Nu-s nici cea mai ocupată, nici cea mai obosită și nici cea mai stresată persoană de pe planetă. Cel mai mare stres al meu e răspunsul la întrebarea: ce mâncăm mâine? În rest, toate bune.

Dacă Bill Gates, Elon Musk, Mark Zuckerberg și Oprah Winfrey își fac timp pentru lectură, cred că ne putem face și noi. Am citit aici că

Mi-aș dori din tot sufletul ca fiecare mamă de pe planeta asta să citească povești de noapte bună pruncului ei. Mi-aș dori ca fiecare copil să descopere lectura la o vârstă cât mai fragedă, ca să aibă mai mult timp să citească toate cărțile alea pe care eu nu le-am citit la timpul lor. Mi-aș dori ca fiecare tânăr să nu mai stea cu nasul în telefon, ci într-o carte în tramvai. Mi-ș dori ca fiecare pensionar să stea la coadă la pâine citind un ziar, dacă nu chiar o carte.

Asta mi-aș dori.

Știu că nu se poate și că asta e o fantezie de-a mea, dar cu toate astea, aș vrea să fac un pas în față și să încurajez oamenii să citească, și nu doar aici, prin postări pe blog. Aș vrea să îi încurajez în mod direct, offline.

Am mai avut o tentativă de acest gen prin 2014 când eram în facultate. Am încercat să pun pe picioare o campanie de promovare a lecturii în Timișoara. Scrisesem un articol pe blogul vechi, făcusem o pagină de facebook, un logo. Totul era drăguț dar era un pic de haos în capul meu. Nu știam exact ce vreau și îmi era foarte greu să mă organizez, așa că proiectul meu a rămas pe butuci. Am încercat să caut oameni care să se implice în campanie, dar din păcate nu s-au încumetat prea mulți.

Ideea e simplă.

Vreau să pun din nou bazele unei astfel de campanii de promovare a cititului și sunt curioasă să văd dacă există public pentru ea. Aș vrea să știu dacă vă place să citiți, dacă vă interesează subiectul și, de ce nu, dacă ați fi dispuși să vă implicați într-un astfel de proiect?

Momentan îmi pun ordine în idei, adun informații, fac research, dar promit că de data asta nu mă mai las doborâtă așa ușor!

Aștept idei, păreri și sugestii.

Revin cât de curând cu mai multe detalii. 🙂

Ah, și țineți minte asta:

 

Andrela

Hello! Eu sunt Andrela.

Bine, numele meu este Andreea Anton (fostă Nastac) și am 29 de ani. Am studiat Comunicare și PR în cadrul Universității de Vest și după 3 ani am ieșit Specialistă în Științele Comunicării, specializată pe Comunicare și PR.

Cuvintele mi-au fost cele mai bune prietene încă din școala generală, dar acum câțiva ani mi-am descoperit o nouă pasiune. Așadar, am decis că vreau să îmbin scrisul cu alte forme de comunicare pentru a putea da viață unor povești.

Andrela.ro reunește două dintre pasiunile mele: scrisul și designul grafic. În ceea ce privește designul grafic sunt încă la început așa că am făcut o pagină de Portofoliu unde-mi expun operele de artă și mai scriu din când în când câte un articol legat de acest domeniu.

În ceea ce privește scrisul, aici pot spune că am experineță. Și nu că mă laud, dar scriu de când mă știu. În școala generală mergeam la olimpiade unde trebuia să scriu compuneri așa că încerc să țin aprinsă flacăra asta a scrisului în sufletul meu.
Pentru mai multe informații, idei, colaborări și recomandări îmi puteți scrie pe email@andrela.ro.

Apreciez enorm faptul că sunteți aici! ❤

S-ar putea să-ți placă și...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.