O lansare de carte altfel: Orbi de Petronela Rotar | #andrelaciteste |

Am descoperit-o pe Petronela Rotar acum câțiva ani. Nu știu sigur exact câți, dar știu că eram în facultate și începeam să fiu din ce în ce mai pasionată de blogging și de social media. De când i-am descoperit blogul am urmărit-o constant. Citesc tot ce scrie, îi urmăresc activitatea pe Facebook și pe Instagram pentru că mă inspiră. Am transformat-o pe Petronela într-un fel de model pentru mine. Mi se părea o tipă super cool și mi-ar plăcea să fiu și eu așa când voi crește mare. M-a fasicnat din prima clipă felul ei de a scrie. Scrie altfel. Scrie simplu, sincer și direct. Scrie exact pentru sufletul meu. După blog au urmat cărțile ei. Am citit doar două până acum: O să mă știi de undeva și Orbi. Vedeam pe Facebook tot felul de evenimente la care participa și ea și mereu mă gândeam cât de tare mi-aș dori să merg și eu la unul. Așteptam momentul în care va ajunge și în Timișoara și iată că s-a întâmplat și asta. 

Azi, am fost prezentă la lansarea cărții Orbi. Nu știam exact cum va fi dar voiam neapărat să o văd în carne și oase pe femeia care a reușit să mă fascineze atât de tare. Lansarea s-a ținut în Atelierul Kronik Bijoux al Ioanei Palicica. Locația superbă în care femeile astea două se încadrau perfect. Atmosferă lejeră, degajată într-un spațiu destinat creației. Ce putea fi mai frumos?

Am ajuns acolo puțin înainte de ora 16. Nu știam sigur unde e atelierul, dar l-am găsit repede, am urcat scările emoționată și când am ajuns sus, pe băncuță, la soare, cine era? Fix Petronela care m-a întâmpinat zâmbind urându-mi „Bun venit”. Am rânjit tâmp și nu-mi găseam cuvintele. Eram emoționată și nu-mi venea să cred că în sfârșit o văd și că vorbesc cu ea. I-am dăruit un buchet de floarea soarelui cu ocazia zilei ei de naștere și apoi am intrat înăuntru.

O lansare de carte puțin altfel

Am mai fost la lansări de carte, dar niciuna nu a fost așa. După o scurtă prezentare făcută de Ioanei Palicica în calitate de gazdă și de Daniela Rațiu în calitate de invitat, Petronela a citit un pasaj din Orbi, după care a spus ceva care pe mine m-a surprins și m-a făcut să o admir și mai tare. Ne-a spus că ea nu a venit la Timișoara să vorbească despre ea sau despre cărțile ei, ci a venit aici să vorbească cu noi, să purtăm o discuție în care să ne cunoaștem să împărtășim idei și păreri.

Au fost aproximativ 3 ore în care nu mi-am putut dezlipi ochii și urechile de la ea. Startul discuției l-a dat tema principală a romanului Orbi: abuzurile psihologice. Apoi discuția s-a dus în diferite direcții. S-a vobit despre relațiile abuzive, despre conceputul de frumusețe, despre cum e percepută sexualitatea în țara noastră, despre creșterea copiilor și mai ales, despre un subiect extrem de sensibil în România, și anume, terapia.

Petronela Rotar este un om care a trecut prin foarte multe greutăți și a trăit o viață a cărei povești, din punctul meu de vedere, nu ar încăpea într-o singură carte. Tocmai de aceea probabil că este un om atât de frumos și de interesant.

Tu cu tine

În timpul discuțiilor, Petronela a pus de multe ori accentul pe ideea că „trebuie să fii bine tu cu tine” ca să poți face bine altora. Sau este vital „să fii mulțumit tu cu tine” ca să poți fi fericit cu ceea ce ai.

Fii bun tu cu tine. Fii mulțumit tu cu tine. Fii fericit tu cu tine. Fii împlinit tu cu tine.

Foarte des era transpusă în cuvinte ideea că trebuie să lucrezi tu cu tine. Mereu tindem să ne raportăm la cei din jur. Facem totul astfel încât să fie toată lumea mulțumită și uităm de noi. Uităm să fim egoiști. Să fii egoist nu e un lucru rău atâta timp cât egoismul are o limită. Trebuie să învățăm să lucrăm cu propriile persoane, să ne mulțumim pe noi înșine, să fim fericiți și împliniți noi cu noi, fără să depindem neapărat de cei din jur.

Cei din jur pot fi doar niște plusuri în ceea ce privește fericirea noastră, dar cei mai importanți piloni de sprijin din viața noastră suntem noi înșine. Asta mi-a rămas în cap după întâlnirea din seara asta.

Eu cu mine.

Sunt bine eu cu mine, asta înseamnă că va fi bine în general.

Sunt fericită eu cu mine, asta înseamnă că îi pot face fericiți și pe cei din jurul meu.

Sunt mulțumită eu cu mine, înseamnă că și oamenii din jurul meu vor fi mulțumiți.

Lucrez eu cu mine astfel încât să-mi fie bine, asta înseamnă că voi putea lucra și în ceea ce privește relațiile cu cei din jur.

Sunt împlinită eu cu mine, înseamnă că îmi voi putea educa și ajuta copilul să fie și el împlinit și mulțumi cu ceea ce are.

Nu poți oferi nimic din ceea ce tu nu ai.

Cea mai importantă relație e cea pe care o ai tu cu tine. Dacă relația ta cu tine e una frumoasă și înfloritoare atunci și relațiile cu cei din jur vor fi la fel.

În încheiere nu pot decât să vă îndemn să o citiți pe Petronela. Citiți cărțile ei, citiți blogul ei și veți descoperi un alt fel de literatură pentru că Petronela scrie altfel, e altfel.

Mulțumesc Petronela pentru că ai venit la Timișoara și pentru că mi-ai făcut duminica mai frumoasă prin cuvintele tale. Ești un om minunat și sper din suflet să te revăd cât de curând.

Mulțumesc. 

Dacă ți-a plăcut, trimite articolul și prietenilor tăi