Așa se vede lumea prin ochelarii mei

Hai să nu citim doar de Ziua Internațională a Cărții! | #AndrelaCitește

Astăzi sărbătorim unele dintre cele mai frumoase lucruri pe care le-a făcut omul vreodată: cărțile. În fiecare an, 23 aprilie este o zi dedicată cărților. Azi sunt cărți peste tot, nu doar în librării și biblioteci. Le vedem pe Facebook, pe Instagram și oriunde privim.

Azi pare că toată lumea citește.

Dar oare așa să fie?

„Ziua internaţională a cărţii şi a drepturilor de autor” este un eveniment anual, organizat prin intermediul UNESCO, în special pentru a promova cititul, publicarea de cărţi, dar şi drepturile de autor. Ideea înfiinţării unei astfel de aniversări a apărut din 1923, când mai mulţi spanioli iubitori de carte au dorit să îl omagieze pe Miguel de Cervantes. În 1995, la Conferinţa generală de la Paris, UNESCO a decis ca 23 aprilie să rămână data aniversării internaţionale, deoarece conform calendarului gregorian, în această zi sărbătorim naşterea şi moartea lui William Shakespeare (acesta s-a născut pe 23 aprilie 1564 şi a murit pe 23 aprilie 1616), Vladimir Nabokov (n. 23 aprilie 1899), Manuel Mejía Vallejo (n. 23 aprilie 1923), dar şi ziua în care a murit creatorul lui Don Quijote, Miguel de Cervantes (a murit pe 22 aprilie, dar a fost înmormântat pe 23).

Sursă: historia.ro

Din păcate, România nu stă foarte bine la capitolul lectură. Nu știu exact care e problema noastră, dar se pare că ne reține ceva din a pune mâna pe o carte.


Photo by Dmitry Ratushny on Unsplash

Conform studiilor făcute în 2016 (nu am găsit unul mai actual, din păcate), se pare că mai mult de jumătate dintre români nu au citit nici o carte în anul respectiv, iar 3% din poporul nostru drag a citit mai mult de 10 cărți (Sursă informații). Conform contului meu de Goodreads se pare că din ăștia 3% am făcut parte și eu în anul respectiv. 🙂

Să vă mai spun că doar 8 din 100 de elevi citeau de plăcere și nu din obligație?

Și văzând toate astea, stau așa și mă gândesc… oare de ce nu citește lumea?

O să-mi spuneți că trăim în era tehnologiei și cărțile din hârtie nu mai sunt atrăgătoare pentru copii? O să-mi spuneți că lumea citește online acuma, nu?

Ăhăm… sigur că da. Cititul newsfeed-ului de pe Facebook și a comentariilor de pe Instagram nu se pune ca lectură și nici nu intră în programa pentru BAC. Numa zic…

Dar fiindcă azi e o sărbătoare așa frumoasă și ținând cont că orice lucru se învață mai ușor prin puterea exemplului, vreau să vă spun de ce citesc eu. Poate așa vă fac și pe voi să puneți mâna pe o carte și să începem să schimbăm statisticile astea care nu ne fac deloc mândri.

De ce citesc?


Photo by Nong Vang on Unsplash

În primul rând, citesc pentru că mă relaxează și mă face să uit de problemele și grijile de zi cu zi.

Când citesc uit de tot pentru că nu-mi place să fiu cu mintea în 7 părți atunci când sunt cu o carte în mână. Sunt 100% în cartea respectivă. De aia îmi place să citesc când sunt singură și e liniște. Așa călătoresc în toate colțurile lumii (și ale altor lumi dacă e ceva SF), așa mă îndrăgoestesc de unele personaje, iar pe altele le urăsc, așa plâng și râd singură fără să fiu considerată nebună. 🙂


Photo by David Iskander on Unsplash

În al doilea rând, citesc pentru că îmi place să învăț mereu lucruri noi.

Din fiecare carte pe care am citit-o am învățat ceva. Indiferent că a fost o lecție de viață dintr-un roman sau o chestie strict profesională dintr-o carte de specialitate. Simt că mă dezvolt mai mult cu fiecare carte pe care o termin și ăsta e un sentiment al naibii de plăcut.


Photo by Helena Lopes from Pexels

Apoi, citesc pentru că e fain sentimentul ăla când mă aflu într-o conversație și am ocazia să intervin cu replica: „am citit într-o carte că…”. Poate-s eu nebună, dar mi se pare foarte fain să-ți poți construi argumente bazate pe ceea ce ai citit, nu pe ceea ce ai auzit.

Citesc pentru că iubesc cărțile. Aici mă refer la felul în care arată, la felul în care miros și la felul în care se simt paginile. Merg de multe ori prin librării doar ca să le văd, să le simt… iau pur și simplu cărți de pe raft și le răsfoiesc cu grijă ca și când ar fi copiii mei. <3


Photo by Lina Kivaka from Pexels

Și nu în ultimul rând, citesc pentru a putea fi un exemplu pentru ceilalți.

Știu cum e să crești înconjurat de oameni care nu au fost obișnuiți să citească și nu e foarte fain. Înțeleg că situația a fost de așa natură, că munca la câmp sau în mină nu se pupă prea bine cu lectura, dar tocmai de aceea eu vreau să cultiv sămânța asta de cititor în orice persoană pe care o întâlnesc. O carte, probabil, e cadoul pe care l-ai primit ultima dată de la mine. Recomand des cărțile pe care le citesc aici pe blog (*vezi #AndrelaCitește). Promovez lectura cât de des și de bine pot eu. Abia aștept să am un bebe și să-i citesc încă din primele luni de existență de la mine din burtică. O să-i citesc Harry Potter și Piatra Filozofală din primele zile și poate până ajunge în clasa I termin să-i citesc și Talismanele Morții :)).

Așadar, trăiesc cu speranța că voi nu faceți parte din jumătatea aia de Românie care nu citește. Sper că voi citiți cu drag la fel cum o fac și eu. Și dacă lectura nu face parte din activitățile voastre cotidiene, poate motivele astea ale mele vă vor da un pic de gândit… Sper!

Și acum, dacă tot nu mai lucrez m-am gândit să încep un fel de provocare.

Până la 1 mai vreau să citesc minim 100 de pagini pe zi.

Vreau să văd dacă reușesc, iar dacă mă țin de treabă poate prelungesc perioada. Am zis să încep așa ușor să nu mă precipitez prea tare. Acestea fiind zise, sper că pe 1 mai să revin aici și să vă spun că am citit minim 700 de pagini. Minim!

O să folosesc #AndrelaCitește_100pag pe Instagram ca să vă țin la curent. Dacă nu mă urmăriți încă pe Insta, ar fi drăguț să o faceți. Mă găsiți aici:

Și până una alta, să (ne) citim mai des, zic! 😀

Dacă ți-a plăcut, trimite articolul și prietenilor tăi

Lasă un răspuns

Close Menu