Cărți și filme

Un film și un milion de întrebări în capul meu | Interstellar | #andrelacinefila

Aseară am văzut pentru a doua oară Interstellar. De obicei, trăiesc cu impresia aia că viața e prea scurtă ca să te uiți la filme proaste, ca să citești cărți care nu îți plac și ca să îți petreci timpul cu oameni de la care nu ai ce învăța. Știu că sunt enșpe mii de filme bune care așteaptă să fie văzute și tocmai de aceea prefer să nu văd același film de mai multe ori. Când vine vorba de Interstellar e altă poveste. Cred că dacă stau bine să mă gândesc ăsta e cel mai bun film pe care l-am văzut vreodată. E extraordinar de bine scris, povestea e incredibilă, rolurile sunt jucate impecabil, muzica se potrivește perfect cu acțiunea și la sfârșitul filmului rămâi cu o mulțime de semne de întrebare și te face să îți analizezi un pic viața și ceea ce e în jurul tău. 

Interstellar este un film apărut în 2014 care îi are în rolurile principale pe Matthew McConaugheyAnne Hathaway și Jessica Chastain. Pe scurt, povestea sună cam așa:

Planeta noastră e pe moarte, omenirea nu prea mai poate supraviețui în condițiile date și trebuie căutată o soluție să ne salvăm specia de la dispariție. Ținând cont că pe Pământ nu vom mai putea supraviețui, niște oameni foaaarte deștepți se gândesc că o altă planetă ar fi soluția ideală așa că trimit un grup de oameni în spațiu să caute altă planetă unde să ne putem muta liniștiți. De aici, povestea devine una greu de explicat în cuvinte.

Pe parcursul filmului sunt dezbătute teme precum familia, iubirea, imposibilitatea de a fi obiectiv atunci când vine vorba să alegi între proprii tăi copii și restul omenirii, relativitatea timpului, a cincea dimenisune, descoperirea de noi galaxii, etc.

Sunt subiecte destul de greu de digerat și de înțeles. Eu am văzut pentru a doua oară filmul și tot l-am rugat pe domnul P. să-mi explice anumite lucruri. De exemplu, Cooper și dr. Brand (personajele principale) ajung la un moment dat pe o planetă unde o oră petrecută acolo e echivalentul a 7 ani pe Pământ. Astfel, ei își asumă riscul ca atunci când se vor întoarce pe Pământ, toți cunoscuții lor să fie mai bătrâni decât ei. Copiii lui Cooper ajung să aibă la rândul lor copii, iar pentru el timpul se scurge altfel, făcându-l să nu îmbătrânească și lucrurile se complică și mai tare…

În fine, filmul este excepțional și trebuie văzut! Nu vreau să vă spun mai multe pentru că aș strica farmecul. Dacă vă plac lucrurile SF, poveștilea astea care au legătură cu o posibilă apocalipsă și cu viața dincolo de ceea ce putem noi observa, atunci Interstellar e filmul care va satisface toate aceste cerințe.

Pentru că vă spuneam la început că Interstellar este genul de film pe care îl digeri mult timp după ce l-ai văzut, vreau să să spun și vouă la ce m-am gândit eu după ce l-am văzut (chiar și a doua oară).

Noi, ca oameni, suntem extraordinar egocentriști.

Trăim cu impresia că noi suntem buricul pământului, că noi suntem cei mai importanți și cei mai deștepți. Considerăm că totul ni se cuvine și că merităm să primim totul de-a gata. Ne-am născut pe planeta asta și o considerăm „casa noastră”, dar nu ne gândim că s-ar putea ca într-o zi ea să se sature de noi și să ne dea afară. Cred că ar fi mult mai înțelept din partea noastră să ne gândim că stăm în chirie pe Pământ. Așa poate am avea mai multă grijă de ceea ce avem. Știți vorbele celebre ale lui Ștefan cel Mare?

 „Moldova n-a fost a strămoşilor mei, n-a fost a mea şi nu e a voastră, ci a urmaşilor voştri şi a urmaşilor urmaşilor voştri în veacul vecilor” (Barbu Ştefănescu Delavrancea, „Apus de Soare”).

Cam așa stă treaba și cu Terra, draga de ea. Nu e a noastră, e a urmașilor noștri. Tocmai de aceea trebuie să avem grijă de ea, dacă nu vrem să ajungem să ne căutăm altă chirie. Și știm cu toții cât e de nasol să-ți cauți o chirie în ziua de azi.

Relativitatea timpului este un lucru ușor de înțeles, dar greu de acceptat.

Teoria relativității timpului a fost publicată de Albert Einstein în 1916. Acum aproape 100 de ani, omul ăsta și-a dat seama că timpul este relativ în funcție de gravitație. În liceu, la fizică am citit la un moment dat despre Paradoxul gemenilor. Acesta reprezintă un experiment imaginar prin care este luată o pereche de gemeni identici, iar unul dintre ei este trimis în spațiu, iar celaălat rămâne pe Pământ. În momentul în care persoana trimisă în spațiu se va întoarce pe Pământ, va observa că fratele său este mai bătrân decât el. Asta se datorează relativității timpului și eu am înțeles-o cam așa:

Acolo unde gravitația este mai mare, timpul se scurge mai repede. Adică, geamănul de pe Pământ a îmbătrânit mai repede, pentru că timpul se scurge mai repede aici, datorită gravitației. Geamănul din spațiu nu a îmbătrânit pentru că acolo gravitația este redusă și timpul se scurge mai lent.

Relativitatea timpului aș mai explica-o și altfel: o oră petrecută la birou face cât 7 ore petrecute pe o plajă. De luni până vineri timpul se scurge de zici că stă, iar weekend-ul zboară de parcă nici n-ar fi. Altfel spus, zilele de luni până vineri parcă sunt petrecute în spațiu, acolo unde trimpul se scurge mai greu, iar weekend-ul parcă ar fi petrecut pe Jupiter, planeta cu cea mai puternică gravitație. Desigur că relativitea timpului depinde și de cel care observă fenomenul. Pentru persoana din spațiu timpul se scurge normal. Doar pentru cei de pe Pământ timpul pare că se scurge mai greu în spațiu… E complicat, așa-i?

Sunt unele concepte, lucruri, întâmplări care-ți pun creierul pe bigudiuri de nu-ți vine să crezi…

A cincea dimensiune

Este dovedit faptul că noi ne trăim viața în 4D, adică în 4 dimensiuni. Ne deplasăm în spațiu (lungime, lățime și înățime) și ne raportăm al un anumit timp, Timpul este singura dimensiune pe care nu o putem modifica, ci o putem doar observa sau măsura. Nu putem călători în timp așa cum călătorim pe o anumită distanță, de exemplu.

Ei bine, în Interstellar este prezentată a cincea dimensiune care reprezintă combinația dintre spațiu și timp, sau mai bine zis, dimensiunea în care timpul devine ceva palpabil. În a cincea dimensiune putem călători în timp, în trecut, în viitor, dar desigur, fără a-l modifica. Îmi e foarte greu să explic treaba asta. Ideea e că porbabil în Univers există ființe care pot accesa și a cincea dimensiune. Noi încă nu putem, dar cine știe ce ne rezervă viitorul…

Oare chiar suntem singuri în Univers?

Mi se pare foarte ciudat faptul că, din milioanele de stele și galaxii și cine știe câte alte Universuri pararele noi continuăm să credem că suntem singuri. Mi-e greu să cred că nu mai există ființe pe alte plante. N-avem cum să fim noi singrui în universul ăsta imens. Atâtea planete, atâtea galaxii, atâta spațiu și noi suntem doar aproximativ 7,618,652,900 (șaptemiliarde-șasesuteoptisprezecemilioane-șasesutecincizecișidouădemii-nouăsute) de suflete. E puțin, comparativ cu ce ar putea exista dincolo de orizont. 

Suntem mici și ne e greu să înțelegem ce se află dincolo de ceea ce putem observa, dar eu cred că nu suntem singuri. Aș folosi termenul de extraterestru, dar cu sensul lui de bază: extra=din afara, terestru=de pe Terra. Cred că există extratereștrii, dar nu de genul omuleților verzi din filme, ci cred că există ființe care trăiesc pe alte planete, în alte galaxii, în alte lumi.

Ce am face dacă ar trebui să ne părăsim planeta?

Dacă scenariul filmului Interstellar ar deveni realitate și ar trebui să ne căutăm o nouă casă? Dacă Pământul nu ne-ar mai putea ține și am fi nevoiți să plecăm în altă parte? Cum am reacționa? Ce am lua cu noi? Ce am lăsa în urmă? Unde ne-am duce?

Sper că există un plan pus la punct pentru astfel de situații pentru că nu știu cât o să ne mai suporte Pământul. La prorpiu. Sper că o să ne salveze NASA, marile guverne ale lumii, armata, Dumnezeu, Budha, oricare mare putere în care credem. Sper să nu fim lăsați aici să ne sufocăm și să murim. Cu toate că, uneori am impresia că ne merităm soarta. O altă planetă, oricât de frumoasă și de perfectă ar fi, cred că o vom distruge și pe aia, așa cum facem și cu Pământul. Numa zic…

În concluzie, vă mai spun doar atât: uitați-vă la Interstellar. Uitați-vă o dată, de două ori, de 10 ori dacă e nevoie și gândiți-vă un pic… analizați unele lucruri, gândiți dincolo de barierele impuse, think outside the box.

Imaginați-vă ce-ar fi dacă… dacă scenariul ăsta ar fi adevărat, dacă nu suntem singuri în univers, dacă putem face lucruri pe care le credeam imposibile, dacă tot ce știm azi nu va mai fi mâine, dacă va trebui să lăsăm totul în urmă, dacă… dacă… și dacă…

Mankind was born on Earth. It was never meant to die here.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *