Ar fi sau n-ar fi? Asta e întrebarea. Pentru că eu mă îndrept cu pași repezi spre vârsta de 30 de ani, iar Domnul Soț a depășit-o deja, se pare că ne expiră valabilitatea sistemelor reproducătoare. Că altfel nu-mi explic de ce a intrat așa toată lumea în fibrilații și ne întreabă constant: Când faceți și voi un copil?
Și când spun toată lumea, mă refer chiar la toată lumea. Familia, prietenii apropiați, amicii, cunoscuții, colegii de lucru… toți par să aibă aceeași grijă: creșterea numărului de membrii ai familiei Anton. Mai lipsește să mă întrebe caserița de la Auchan când fac un copil și cam atât. În rest, ne-a întrebat toată lumea…
La început era amuzant…
ERA. Acum nu mai e. Am înțeles ideea. Vreți să facem un copil. Sau poate mai mulți. Întrebarea e de ce vă freacă atât de tare grija asta? Cu ce vă încălzește pe voi dacă noi facem un copil mâine? Care-i faza, fraților? Ce plus valoare vă aduce vouă copilul meu?
Am înțeles că părinții noștri își doresc nepoți. E normal. Face parte din ciclul vieții până la urmă, dar nu zice nimeni că e obligatoriu. Consider că fiecare familie, și mai ales, fiecare femeie are dreptul de a alege dacă își dorește sau nu să perpetueze specia. Până la urmă, reproducerea, e opțională. Nu cred că scrie undeva că e obligatoriu ca fiecare familie să aibă măcar un copil.
… apoi a devenit din ce în ce mai agasantă această întrebare
Am auzit-o o dată, de 2 ori, de 100 de ori și la un moment dat am început să răspundem cu: Ne dorim un copil, dar nu acum. Nu simțim că e momentul acum…
Și așa s-a spart buba.
Ceeeeee?? Niciodată n-o să fie momentul potrivit. Ce mai așteptați atât??? Trece viața pe lângă vooooi și o să îmbătrâniiiiți. Vreți să fiți părinți bătrâni?
Deci nici așa nu e bine. Le-am spus tuturor că NE DORIM UN COPIL și că la un moment dat vom face unul, sperând că așa vor înțelege și că vor înceta să ne întrebe și să bată apropouri legate de acest subiect. Dar nu a fost deloc așa. Întrebările au continuat și apropourile la fel…
Oameni buni, nu mai puneți întrebări indiscrete!
Până la urmă, conceperea unui copil e un lucru intim. Actul în sine, nașterea și creșterea acestuia se întâmplă în intimitatea familiei. Nu cred că voi (cei care ne agasați cu întrebări) veți fi în dormitor când îl vom concepe, nici în sala de nașteri când va veni pe lume și nici nu cred că veți contribui financiar sau moral la creșterea lui. Corect?
Veți fi acolo când va avea colici și nu va dormi noaptea? Veți fi acolo când va plânge la prima băiță sau când va avea prima decepție în dragoste? Dar când va avea nevoie de bani pentru facultate? Veți fi acolo?
Așa mă gândeam și eu…
Pe lângă faptul că e o întrebare foarte intimă, vreau să vă reamintesc și despre faptul că uneori e vorba de niște treburi medicale acolo unde nu apare un bebe.
Știați că „În România, 1 din 4 cupluri se confruntă cu infertilitatea”?
Sursă
Asta înseamnă că dacă aveți 4 cupluri de prieteni fără copii, s-ar putea ca unul dintre ele să se chinuie să facă un copil și voi să-i puneți sare pe rană de câte ori adresați întrebarea aia stupidă.
Cunosc cupluri care se chinuie să facă un bebe, am prietene care au pierdut sarcini… e dureros. E cumplit. Gândiți-vă cum se simte o femeie care tocmai ce a trecut prin trauma pierderii unei sarcini când aude întrebarea: șiii… un bebe nu faceți și voi?
Lăsați-ne pe noi în pace și vedeți-vă de treburile voastre. Până la urmă, întrebările astea legate de copii sunt puse așa… retoric și fără a avea pre multă substanță, pentru că pe nimeni nu interesează în mod real când și dacă vom face noi un copil. Sunt genul ăla de întrebări care „trebuie puse”. Știți ce zic? Adică cununia am făcut-o, casă ne-am luat… care-i următorul pas?
Să stăm liniștiți și să ne trăim viața fix așa cum vrem noi? Nuuuu… trebuie să facem un copil. Trebuie. Neapărat.
Hai să vă mai zic o treabă… nimic în viața asta NU TREBUIE. NIMIC!
Așadar, scutiți-mă de întrebări stupide, dacă nu vreți să auziți răspunsuri răutăcioase. Am mai spus-o și o repet: vom face un copil. Asta e clar. Dar îl vom face când vom considera noi că e momentul potrivit.
