Eram datoare de ceva timp cu articolul ăsta. În primul articol din seria #AntonResidence v-am lăsat un pic în aer cu câteva informații legate de noua noastră căsuță. V-am povestit mai mult despre procesul de cumpărare și de accesare a creditului decât despre casă în sine, așa că… hai să vă spun mai multe.

După ce criterii am ales casa?

Dacă ați trecut vreodată prin experiența de căutare ca viitoarei voastre locuințe, atunci știți cât de complicat este. Au fost atât de multe aspecte de care trebuia să ținem cont încât să putem face cea mai bună alegere…

Noi știam exact ce ne dorim așa că ne-a fost destul de ușor să excludem, în primă fază, proprietățile care nu se pliau pe dorințele noastre. V-am povestit deja despre cât de greu a fost procesul de cătuare, despre câte case/apartamente am văzut, așa că n-are rost să reiau toată povestea.

Important este că #AntonResidence a îmbinat câteva dintre cele mai importante aspecte la care noi țineam extrem de mult:

  • are 3 camere (2 dormitoare și un living)
  • între bucătărie și living există un hol, astfel încât cele 2 sunt separate
  • are 2 băi
  • curtea are undeva la 350 mp, ceea ce e fix cât ne doream noi. Nici prea mult nici prea puțin.
  • să aibă toate utilitățile: canalizare, curent, gaz
  • este situată foarte aproape de Timișoara (15km).

Chiar dacă în perioada în care eram în febra căutărilor am văzut și apartamente, noi mereu ne-am dorit să ne cumpărăm o casă. Știam că în oraș nu aveam nici o șansă să facem asta pentru că prețurile săreau muuuuult de tot peste bugetul pe care îl aveam noi. Așa că ne-am îndreptat atenția spre satele din vecinătatea oarașului. Așa am ajuns să vedem case în: Șag, Parța, Sânandrei, Dudeștii Noi și chiar și la Giroc, chiar dacă acolo prețurile erau puțin mai mari.

Într-un final ne-am cumpărat casă în Sânmihaiu Român.

Inițial nici luasem în calcul această comună pentru că ni se părea departe. 15km părea destul de mult, dar când am văzut casa ne-am îndrăgostit instant de ea așa că am făcut un compromis. Sau cel puțin așa părea la vremea respectivă. Apoi am văzut că la intrarea în oraș nu se formează cozi, că traficul e super ok, că nu sunt 1000 de semafoare și că ajungem în 20 de minute la birou. Ceea ce ne-a bucurat enorm.

De ce am ales să ne mutăm la sat?

Atât eu, cât și Domnul Soț am crescut la bloc. Nu zic că ăsta e un lucru rău sau bun. E un fapt. Eu am făcut mereu diferența între viața la bloc și viața la sat pentru că toate vacanțele mi le petreceam la bunici, la țară. Cele 3 luni de vacanță erau ca o gură de aer proaspăt pentru mine.

De câte ori ajungeam la țară mă miram de câtă liniște e acolo și-mi doream și eu asta. Chiar dacă orașul are avantajele sale, știm cu toții că veșnicia s-a născut la sat.

Aici îmi petreceam toate vacanțele de vară.

Sunt atât de fericită și mă bucur atât de tare de viața noastră la țară, încât nu prea îmi găsesc cuvintele să vă fac o poveste frumoasă aici. Așa că vă spun așa, cu liniuță, motivele pentru care am ales să ne mutăm la sat:

  • în primul și-n primul rând pentru că datorită curții noastre am putut să ne mărim familia luându-l pe Thor. Când îl văd cât se zbenguie și cât de fericit e când aleargă prin iarbă nici nu pot să-mi imaginez cum ar fi fost să stăm cu el într-un apartament la bloc.
  • pentru că am putut să-mi fac o mică grădinuță în care să-mi plantez ceapă, mărar, pătrunjel și căpșuni. Și taaare m-am bucurat când am văzut că au început să crească. Din pământul săpat de mine a ieșit ceapa pe care am pus-o în salată. E un sentiment tare plăcut. Să ai ceapa ta. În grădina ta.
  • pentru liniștea duminicilor în care pare că tot timpul stă în loc și nu se aude decât vântul cum trece printre frunzele copacilor sau câte un cocoș mai vorbăreț din curtea vecinului.
  • pentru felul în care se aud păsărerele cântând și ziua și noaptea.
  • pentru că (dacă n-ar fi Thor nebun) aș putea să-mi plantez toate florile din lume, dar se va întâmpla și asta după ce reorganizăm puțin curtea anul viitor.
  • pentru că-mi pot întinde hainele la uscat afară.
  • pentru că pot face plajă când am eu chef fără să mă deplasez nicăieri.
  • pentru că nu-mi place gălăgia și agitația din oraș. Chiar dacă Domnului Soț îi e un pic dor de nebunia orașului, eu abia aștept să ajung în fiecare zi acasă, la oaza mea de liniște.
  • pentru felul în care se aud greierii cântând noaptea.
De pe vremea când eu eram roșcată și Thor n-avea aproape 40kg :))

Și motivele pot fi infinite, dar ceea ce e cel mai important este faptul că noi suntem mulțumiți și fericiți acasă la noi. Pentru unii, 15km depărtare de oraș poate părea mult. Pentru noi e perfect. Părerile sunt împărțite, dar faptul că din oraș pot ajunge acasă în maxim jumătate de oră, pentru mine e perfect. Acum hai să fim serioși: cât faceți din Calea Șagului până în Calea Aradului cu transportul în comun?

Faptul că ne-am mutat la sat este un vis împlinit

Atât eu, cât și Domnul Soț ne-am dorit o căsuță cu un pic de curte, unde să aibă loc să zburde un câine… și la un moment dat un copil. Ne-am dorit acest lucru și iată că acum putem spune că suntem și noi „la casa noastră”.

Am auzit fel de fel de păreri legate de casă, de compartimentarea ei, de amplasament, de felul în care am ales să o mobilăm șamd. E normal ca fiecare să aibă părerea lui, dar cel mai important e ca noi să fim mulțumiți și fericiți cu alegerile pe care le facem. Și suntem.

Am făcut compromisuri?

Cred că e inevitabil să nu faci, mai ales când ai un buget limitat. Da, ne-ar fi plăcut să avem 5 camere în loc de 3. Ne-ar fi plăcut să avem garaj în curte. Ne-ar fi plăcut să aibă piscină. Ne-ar fi plăcut să fie în centrul orașului. Ne-ar fi plăcut și să o primim cadou, dar ce să vezi… atât s-a putut.

Nu ne-am întins mai mult decât ne-a fost plapuma. Ăsta e adevărul. Ne-am știut limitele și am ales în consecință. Eram conștienți amândoi că nu ne permitem o casă în oraș așa că Sânmihaiu Român a fost „compromisul”, ca să zic așa. Aveam de ales între un apartament în Giroc (care era cel mai apropiat de oraș) sau o casă în Sânmihai. Și am ales.

Sigur că poate am fi putut găsi altă casă, sau poate, sau poate… ideea e că ne-am documentat foarte mult înainte de a o alege și considerăm că am făcut o alegere foarte bună.

De multe ori stăm seara, pe terasă, în liniște și ne spunem unul altuia: „Cât de fain e la țară!”

Alea sunt momentele în care ni se confirmă faptul că am făcut alegerea cea mai bună pentru noi și că suntem cu adevărat fericiți.

Nimic nu se compară cu un pahar de vin băut pe terasă la asfințit.

Nimic nu e compară cu Thor care aleargă fără nici o griă prin curte.

Nimic nu se compară cu diminețile în care ne bem cafeaua împreună în curte.

După cum spuneam… veșnicia s-a născut la sat… și probabil că, fericirea la fel.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *