În sfârșit! După lupte seculare care au durat aproape 30 de ani, iată visul nostru împlinit, după cum ar spune Cațavencu. Am căutat și-am probat și m-am uitat pe toate site-urile posibile și imposibile până mi-am dat seama că nu-mi place nimic.
Nu c-aș fi eu vreo mireasă super pretențioasă…
De fapt, rochiile pe care le-am văzut/probat erau prea pretențioase pentru mine, dacă pot spune așa. Am fost pe la târguri de nunți, am aruncat câte un ochi pe site-urile atelierelor de rochii de mireasă, dar mi-am dat seama că nu vreau o rochie de mireasă.
Cel puțin, nu vreau una așa cum vrea toată lumea. Nu mă văd nici prințesă nici sirenă în ziua nunții. Mi-am dorit o rochie simplă, albă, care să-mi pună in evidență corpul meu de… femeie. Știu că nu-s fotomodel și n-am dimensiunile standard acceptate de societate ca fiind „frumoase”. Dar eu mă simt frumoasă așa cum sunt și cele câteve kilograme în plus pe care le am nu mă vor opri să fiu superbă în ziua nunții.
În fiiiiiine…
Ideea e că am tot probat rochii dar n-am avut nici o reacție, nici o părere despre ele. Nu m-a făcut nici una să mă simt mireasă. Nu mi-a dat nici o lacrimă, n-a leșinat nimeni când m-a văzut îmbrăcată așa. Atunci mi-am dat seama că rochia mea de mireasă nu e o rochie de mireasă.
Cel puțin, nu una așa cum e văzută de majoritatea duduilor care se visează mirese. Rochia mea, în capul meu era simplă, lungă (evident), cu o danteluță finuță, fără 7000 de straturi de voal în fustă, fără trenă, fără paiete și sclipici, fără corset care să nu-mi dea voie să respir… Practic rochia din capul meu n-avea nimic în comun cu rochiile pe care le-am văzut/probat.
Și totul a fost ok până am început să mă panichez
Mi-am dat seama că rochia mea va fi făcută la comandă (pentru că altă șansă n-am) și că durează minim 3 luni până să fie gata. Atunci mi-am dat seama că nu prea mai am timp să stau să mă gândesc și am început să caut un atelier care să facă rochii asemănătoare cu cea din capul meu.
Un înger păzitor, universul, divinitatea, nu știu exact cine a scos-o pe Consi în calea mea
Consi e o fată super drăguță pe care am cunoscut-o la unul dintre târgurile de nunți la care am fost. Ea are atelierul Baraka Bridal (despre care vă voi spune mai multe in alt articol… pentru că e o întreagă poveste…) și din mânuțele ei ies niște lucruri absolut minunate. La standul ei de la târg văzusem o grămadă de rochii pe gustul meu și chiar am probat vreo două (care din păcate, nu mă avantajau foarte tare). Cumva, mi-a rămas gândul la ea și la lucrările ei și m-am hotărât să îi scriu să stabilim o întâlnire în care să-i explic ce-mi doresc eu și si aflu dacă ea mă poate ajuta.
Zis și făcut. Am fost la ea la atelier, am povestit, ne-am sfătuit și am ajuns la o concluzie:
Andrela se va mărita într-o rochie Baraka Bridal!
În timpul discuției noastre am făcut un fel de puzzle între ideea din capul meu, câteva poze de pe Pinterest, câteva elemente din rochiile făcute deja de Consi, câteva tipuri de materiale și-o dantelă. Vreau să vă spun că schița pe care a făcut-o Consi pe foaie e fix ceea ce era în capul meu. Și cel mai tare lucru știți care e? Că rochia mea de mireasă va avea buzunare! How cool is that? Sau cum ar zice Doinița: „unde ai mai văzut tu rochie de mireasă cu buzunare?” :))
Nu vă zic nimic despre rochie. Dacă mă cunoașteți un pic cred că știți la ce să vă așteptați… dacă nu… pe 21 februarie mă duc la prima probă :D.
Abia aștept să văd cum arată rezultatul final al discuțiilor nostre și vreau să vă spun că abia acum încep să am emoții.
Abia aștept să mă văd mireasă.
Sper să plâng :)))
Pe Consi o găsiți pe Facebook
pe Instagram
și pe site: http://www.barakabridal.com/
Aruncați o privire și spuneți-mi voi dacă nu vi se pare că ceea ce face ea e venit de pe altă lume? Din punctul meu de vedere ea face rochii pentru „altfel de mirese”. Mirese de-astea… ca mine :))
