Un subiect pe care nu cred că l-am abordat până acum aici, pe blog, este faptul că uneori mă mai și joc. Yep! Mă joc pe Xbox sau pe laptop, diverse jocuri care mi se par mie interesante. Pasiunea asta a început cu Sims (de pe vremea când eram în școala generală) și a continuat până în prezent.
Nu mă consider vreo gameriță înrăită, dar din când în când mă mai prinde câte un joc și-mi petrec ore bune încercând să-l termin. Recunosc că am noroc cum Domnul Soț, care mă mai ajută în sensul ăsta și-mi recomandă tot felul de jocuri. El m-a convins să-mi instalez League of Legends (LoL) și Grand Theft Auto V (GTA V), dar nu pot să zic că m-au prins. În schimb, Detroit: Become Human l-am terminat în 3 zile, atât de mult mi-a plăcut.
Detroit: Become Human
Este un joc de aventură dezvoltat de Quantic Dream și publicat de Sony Interactive Entertainment în 2018. Noi l-am găsit pe Steam, iar acum are și o reducere de 10%. Jocul e disponibil atât pentru PC cât și pentru PlayStation, deci dacă vă interesează sigur îl găsiți în varianta în care aveți nevoie.
Poate că nu sunteți pasionați de jocuri, dar credeți-mă că Detroit: Become Human e mai mult decât un joc. Eu nici n-am simțit că m-am jucat pentru că e atât de faină povestea încât ai impresia că te uiți la un film și abia aștepți să-i vezi finalul.
Povestea Detroit: Become Human
Acțiunea se petrece în Detroit în anul 2038, fix de ziua mea, în noiembrie :)). Lumea a evoluat super mult și oamenii au fabricat niște androizi pe care să-l folosească în viața de zi cu zi. Pentru menaj, pentru a avea grijă de copii/bătrâni, etc. Practic, cam orice job putea fi făcut de un android. O ipoteză care nu pare deloc aberantă ținând cont de rapiditatea cu care se dezvoltă tehnologia. Așadar, în 2038 poți să-ți cumperi un android așa cum astăzi îți cumperi un telefon sau un televizor.
Evident că la un moment lucrurile o iau puțin razna și din ce în ce mai mulți androizi fac diferite „prostii”: unii își omoară stăpânii, alții ajung să facă diferite infracțiuni, iar poliția începe să se implice în rezolvarea cazurilor și în aflarea „defectului” care-i face pe androizi să o ia razna. Androizii ăștia „defecți” sunt numiți deviants.
Avem 3 personaje principale, deci 3 palnuri narative distincte. O avem pe Kara, pe Connor și pe Markus. Fiecare dintre ei având jobul său:
- Kara se află într-o familie monoparentală pentru a avea grijă de casă și de Alice, o fetiță (de vreo 7-8 ani, zic eu)
- Connor este un adroid programat să ajute poliția în elucidarea cazurilor legate de acești deviants. Practic colaborează cu poliția.
- Markus are grijă de un bătrân cu dizabilități. E un fel de asistent social, dacă vreți :))
Eh, și pe tot parcursul jocului, tu vei fi, pe rând, fiecare dintre acești 3 androizi: Kara, Connor și Markus. Ce e super fain și super interesant la jocul ăsta e că tu alegi fiecare lucru pe care îl fac ei și în funcție de asta se derulează povestea.
Jocul nu e recomant chiar pentru orice vârstă pentru că sunt unele scene destul de grafice și pentru unii mai sensibili poate nu sunt chiar plăcute. E voarba despre un crime scene mai explicit, o luptă un pic mai sângeroasă, dar nu e nimic ieșit din comun. Adică am văzut scene mai sângeroase la știrile de la ora 5, așa că…
Nu e un joc de tipul celor shooter sau unde trebuie să fii mereu cu ochii în 4. E bazat foarte mult pe poveste și tu decizi în totalitate felul în care se defășoară lucrurile. În fiecare capitol, tu joci cu alt personaj și tu ești cel care alege ce să facă personajul respectiv. De exemplu, la locul unei crime se află o armă. Ți se dau 2 variante: ori iei arma cu tine, ori o lași acolo. Dacă o iei, o vei putea folosi într-o posibilă secvență de luptă. Dacă nu o ai, ghinion! Alt exemplu: alegi să fii de partea oamenilor și să trădezi androizii, sau alegi să treci de partea androizilor și să fii considerat un deviant.
E foarte, foarte interesantă povestea și e super captivantă. Sunt o mulțime de variante în care se poate termina povestea și totul depinde doar de tine. De exemplu, și eu, și Domnul Soț am terminat jocul, dar a fost extrem de diferită povestea. Nu vreau să vă dau detalii, pentru că aș strica tot farmecul, dar sper că prindeți voi esențialul.
Grafica
Pe parte de grafică, jocul ăsta m-a dat pe spate. Atât personajele cât și decorul sunt atât de bine făcute încât par a fi reale. Personajele sunt construite atât de fain și au niște mișcări atât de naturle… Până și grimasele fețelor sunt făcute atât de bine încât pot trasnmite foarte fain emoțiile personajelor.
Vă recomand să jucați acest joc, nu doar pentru experiența în sine ci pentru poveste. În capul meu a ridicat o grămadă de semne de întrebare. Oare e posibil așa ceva? Oare chiar s-ar putea ca în 18 ani să folosim roboții în felul ăsta? Și mai ales, este tehnologia capabilă să evolueze într-atât încât un robot să poată fi empatic, să aibă conștiință? V-ați gândit vreodată la asta?
Pe tot parcursul jocului eu, sincer, am fost de partea androizilor. Eu i-am făcut să fie buni, pașnici și empatici prin deciziile pe care le-am luat. Domnul Soț, în schimb a fost de partea oamenilor și i-a transofrmat pe androizi într-un pericol. E super, super interesant, vă spun!
Instalați-l și încercați-l! Nu trebuie să fii as la jocuri și nici să fii nu știu ce gamer. E un joc incredibil de fain și, pe lângă asta, povestea își merită toți banii. Știu că la un joc de genul ăsta au fost o groază de actori care au interpretat personajele, o grămadă de devloperi în spate și cine știe câți oameni au contribuit la facerea lui, dar și povestea își merită un loc sus de tot. Cine a scris scenariul are toată aprecierea mea!
Oricum, am zis că mai las să treacă ceva timp și o să-l mai joc o dată. Să văd și alte variante ale poveștii, pentru că a fost prea faină :)).
Cam atât. Asta voiam să vă spun. Știu că nu tuturor o să vă placă acest articol, dar dacă măcar un om se decide să joace jocul ăsta, eu sunt super mulțumită. Vă las mai jos și trailer-ul, poate vă conving așa.
Ah, și nu m-a plătit nimeni să scriu articolul ăsta. Nu câștig absolut nimic. N-am nici un link de afiliere. L-am scris din pură plăcere pentru că am vrut să vă recomand ceva super mișto. Sper să vă placă.
Dacă-l încercați nu uitați să-mi spuneți cum vi s-a părut și, mai ales, cum s-a terminat povestea, în cazul vostru. Abia aștept!
Eu mă joc 2 jocuri cretine pe telefon, dar extrem de rar, însă mi-a plăcut articolul ăsta foarte mult. Poate mi-ar plăcea și jocul, nu am ce să spun, doar că nu acum :))), însă mai mult mi-ar plăcea să mai faci articole de genul acesta pt că mi se pare ft tare să citesc despre jocuri din perspectiva unei fete :D.