Long time no see cum ar spune englezul… Am absentat nemotivat ca o chiulangioaică nemernică. Știu. N-am nici o scuză relevantă, dar simt așa nevoia să motivez cumva pauza asta.
Am început anul 2019 cu un zvâc și cu o poftă de a face ceva, dar m-am pierdut pe drum. Îmi făcusem eu un plan editorial pentru luna ianuarie și am reușit să mă țin de el vreo 2 săptămâni, dar apoi am renunțat.
Nu pot scrie pentru că TREBUIE
Mi se pare forțat și fals. Mi se pare că vă bag pe gât niște material aiurea, doar pentru că trebuie. Așa că am abordat o altă tehnică. Mi-am făcut o listă cu articole pe care vreau să le scriu, dar nu le-am programat exact ziua în care vor vedea lumina blogului.
M-am hotărât să scriu doar atunci când simt nevoia sau atunci când știu că am ceva de spus. Așa că scriu azi. Despre ce? Încă nu știu exact, dar suportați-mă până la final că sigur va ieși ceva drăguț. Trebuie să-mi intru în mână, vorba aia.
Zvâcul lui 2019
Am planuri mari și în luna ianuarie aveam impresia că în 2 luni o să schimb radical blogul, că o să devin altă persoană și că o să schimb lumea. E febra aia de #NewYearNewMe. Sufăr de treaba aia câteva zile, la începutul lunii ianuarie și apoi mă dezumflu și-mi trece.
Plan editorial, înscriere la cursuri, schimbări la job, dacă s-ar fi putut să-mi cumpăr o casă și să mă mărit tot în ianuarie le-aș fi făcut pe toate fără să clipesc. Apoi am zis ho! Gata că exagerăm.
Așa că le-am luat frumușel, pe rând că altfel nu se putea. Am început cu blogul. L-am renovat de vreo 2 sau 3 ori până acum pentru că nu-mi plăcea ceva de fiecare dată.
Nici varianta asta nu-i perfectă, dar e cel mai aproape de imaginea din capul meu. Încă am niște probleme cu diacriticele din titlurile articolelor, dar sper că prin puterea cu care a fost înzestrat Domnul P. vom rezolva și treaba asta.
Treaba cu programarea articolelor nu a mers foarte bine pentru mine. Nu-mi place să fac lucruri din obligație, așa că nu mi-a plăcut nici să mă pun să scriu în momente în care nu aveam chef, eram obosită sau pur și simplu nu aveam nici un pic de inspirație ca să pun cap la cap ideile notate deja în agendă.
M-am hotărât să scriu atunci când vreau, când simt, când mi-e drag să fac asta. Altfel, parcă nu pun nici un pic de suflet în articole și iese un mare nimic. E doar o înșiruire de cuvinte care nu transmit nimic.
Apoi m-am înscris la un curs de design grafic pentru că simțeam nevoia să învăț ceva nou. Săptămâna asta încep cursurile și dacă totul va fi așa cum sper eu o să vă povestesc cum a fost.
Am început și un curs de Marketing Digital de la Google. De fapt, l-am și terminat. Trebuie doar să mai dau examenul final pentru obținerea certificatului. Cursul e gratuit și-l puteți găsi și voi printr-un simplu search pe Google.
Despre planurile personale nu vreau să vă povestesc mare lucru pentru că oricum încă nu am răspunsul întrebărilor cheie din ultima vreme:
Când te măriți?
Nu faceți și voi un bebe?
Până când o să mai stați în chirie?
Răspunsurile astea vor veni la momentul potrivit. Acum, abia ne-am dezmeticit din perioada sărbătorilor, abia ne dezmorțim un pic nasurile după tot frigul ăsta… Carpe diem! Le luăm pe toate, pe rând, moment cu moment, zi cu zi…
Probabil că v-ați dat seama că am scris articolul ăsta doar că să-mi fac intrarea, să-mi exersez un pic scrisul și viteza de tastat. Voi reveni cu postări mai inteligente, mai sensibile, mai amuzante, în funcție de starea mea și a vremii. Cred că sunt meteosensibilă. :))
Uitasem ce sentiment fain am atunci când scriu…
Revin curând.
Voi ce-ați mai făcut?
