Valentine’s Day. Dragostea plutește în aer azi mai ceva decât gripa asta nenorocită. Inimioare, ciocolată, cupidoni grași și urâți atârnați pe la ferestrele cofetăriilor. Iubire maximă, un deliciu, ce să mai… Era culmea să treacă ziua asta fără să-mi exprim și eu părerea despre ea.
Ziua îndrăgostiților
Și vai, domane, câți îndrăgosiți! Nu știu unde se ascund în restul anului îndrăgostiții ăștia, dar pare că răsar ca ciupercile după ploaie în luna februarie și se ofilesc undeva după 8 martie.
Încep să crească vânzările florăriilor: începem cu trandafirii, continuăm cu ghiocei și zambile. Crește glicemia proporțional cu vânzările de ciocolată. Apar mărțișoarele și apoi se termină brusc toată dragostea și nu mai zboară nici un cupidon grăsuț cu arcul lui cu tot.
Mă declar o insensibilă iubitoare
Spun asta pentru că iubesc. Iubesc mult și din tot sufletul, dar nu simt nevoia să îmi umplu casa de inimioare în luna februarie. Nu consider că trebuie să fac ceva suuuper special și siropos în zilele de 14 și 24 februarie ca să îi demonstrez Domnului P.că îl iubesc. Fac asta în fiecare zi, prin cele mai neînsemnate și mărunte lucruri și el știe asta foarte bine.
Nici din partea lui nu aștept nimic azi și nici în 24. Eu știu că mă iubește pentru că îmi demonstrează asta în alte moduri și prin alte lucruri care nu pot fi postate pe Facebook sau pe Instagram. Nu trebuie să arăt nimănui că Domnul P. mă iubește. Trebuie să simt eu asta și nu am nevoie nici de flori nici de ciocolată. Oricum nu sunt fan ciocolată așa că…
Valentine’s Day și Dragobetele sunt sărbători pentru adolescenți
Sau cel puțin, mie așa mi se pare. La 15 ani e fain să te aștepte boyfriend-ul în fața școlii cu un trandafir și o cutie de ciocolată. E fain să mergi acasă semi-rușinată, semi-mândră și să îi arăți mamei că ai primit o atenție de la „iubitul tău scoomp”.
Vaaaaai, mersi Iuby! Ce surpriză! Nici nu mă așteptam!
Eh, na! Baaa te așteptai dar nu vrei să recunoști. Mergeți amândoi la o cofetărie și păpați ceva dulce din economiile puse deoparte din banii de buzunar primiți de la părinți. E drăguț să vă plimbați de mână prin parc. E chiar drăguț.
Povestea asta mi se pare simpatică și pot înțelege bucuria aia inocentă, dar de la o vârstă (expresia asta sună ca și când ar fi spusă de mamaia) treburile astea își pierd din valoare și încep să conteze alte lucruri.
Respect. Înțelegere. Acceptare.
Aceste 3 lucruri sunt componentele principale ale iubirii, așa cum o văd eu. A iubi un om înseamnă a-l respecta, a-l înțelege și a-l accepta fix așa cum este el. Fără cupidoni și ciocolată.
Respectul este piatra de temelie a oricărei relații. Fie că vorbim de una sentimentală sau una de prietenie sau chiar de business. Nu poate exista nimic atâta timp cât 2 oameni nu se respectă. Dacă stau bine să mă gândesc, respectul este piatra de temelie a omului. Începând de la respectul de sine până la respectul față de ceilalți și față de ceea ce ne înconjoară în general, toate trebuie să fie parte a omului. A Omului cu O mare.
Înțelegerea reprezintă sentimentul acela de armonie dintr-o relație. Oricât de diferiți ar fi 2 oameni, trebuie să se înțeleagă. Bărbații ne înțeleg când suntem în perioada aceea a lunii și noi îi înțelegem pe ei când vor să stea 2 ore în fața calculatorului cu căștile pe urechi. Înțelegem că suntem diferiți. Respectăm deciziile celuilalt și îl sfătuim dacă are nevoie, dar îl respectăm și îl acceptă fix așa cum este el.
O relație nu poate exista fără acceptare. Suntem foarte diferiți și ăsta mi se pare un lucru extrem de frumos pentru că așa putem învăța mereu lucruri noi de la cel de lângă noi. Dacă am fi toți la fel ne-am plictisi enorm de tare. Acceptăm omul de lângă noi așa cum e el: cu calități și cu defecte. Dacă încercăm să-l schimbăm înseamnă că nu e potrivit pentru noi.
Să încerci să schimbi un om pentru a-l putea iubi mi se pare o prostie. Dacă omul ăla se schimbă, nu mai el același om, deci practic, vei iubi altă persoană.
Respectul, înțelegerea și acceptarea sunt cele 3 cărămizi care pun bazele iubirii.
Așa se naște iubirea care nu trebuie întreținută cu flori și ciocolată. Așa se naște iubirea fără ajutorul lui Cupidon. Așa se naște iubirea aia adevărată, din adâncul sufletului. Iubirea aia care nu trebuie postată pe social media și nici nu are nevoie de vreo scânteie ca să rămână aprinsă. Mocnește încet, precum jarul de cărbune.
În concluzie, vă mai spun doar atât: iubiți-vă în fiecare zi, nu doar de Sfântul Valentin! Iubiți-vă în primul rând pe voi! Iubirea de sine e cea mai importantă! Nu uitați asta: dacă voi nu vă puteți iubi, cum credeți că o vor putea face ceilalți?
<3
