De obicei aștept zilele de weekend ca să pot lenevi. Mai ales iarna. Când e frig afară și la ora 5 e deja noapte, prefer să vin acasă și să mă cuibăresc în pat cu o carte bună care să-mi țină companie.
Dacă începe să rânjească soarele, încep să rânjesc și eu și să mă dezmorțesc. Când văd că bate în geam cu atâta putere nu pot să nu-l bag în seamă, așa că ies la aer.
Weekend-ul care tocmai a trecut a început destul de lejer. Sâmbătă am făcut un pic de ordine prin casă, iar seara am ieșit la o plimbare cu niște prieteni. Aceeași prieteni m-au convins să mergem să vedem filmul Oh, Ramona!
Filmul e făcut după cartea Suge-o Ramona, scrisă de Andrei Ciobanu. Nu m-a prins febra aia. N-am citit cartea și nici nu am de gând să o fac. Nu consider că e genul meu de carte. Apariția filmului Oh, Ramona! a fost o mare realizare pentru Andrei Ciobanu și e de înțeles. Cine nu ar vrea să se facă un film după o carte scrisă de el?
S-a făcut un mare tam-tam pe baza filmului așa că, strânsă un pic cu ușa de circumstanțe, am zis că ok, merg să-l văd și eu. Să văd ce e cu toată nebunia asta.
Mai bine stăteam acasă și mă uitam la TV.
Nu mă înțelegeți greșit. Eu sunt genul de om care merge la cinema doar atunci când apare un film pe care chiar vreau să-l văd. În rest, pot aștepta până apar filmele prin alte părți și le pot vedea din confortul propriului meu pat.
Îmi place să văd la cinema filme cu efecte speciale, 3D, dacă se poate chiar IMax. Nu-mi place să dau banii pe bilete pentru filme meh. Sunt zgârcită, știu.
Oh, Ramona! a fost unul dintre filmele alea meh. A fost amuzant la unele faze și semi-scârbos la altele, dar nu pot spune că am învățat ceva sau că mi-a ridicat un semn de întrebare în minte. Nu mă așteptam să fie vreun film deep care să abordeze teme despre existența efemeră a omului pe Pământ sau despre ceva teorie a conspirației, dar nici nu mă așteptam să văd o copie (să nu zic „ieftină”) a filmului American Pie apărut acum 20 de ani.
Glumele cu tente sexuale, metaforele cu „savarina” și degetele băgate în borcanul cu miere le-am văzut și în American Pie doar că acolo nu era savarină, era o plăcintă… înțelegeți voi.
Poate dacă mă nășteam cu 10 ani mai târziu înțelegeam altfel filmul ăsta și poate mă regăseam în toate dramele alea de adolescent rănit. Acum, la 26 de ani caut altceva în filmele pe care le văd.
Din câte am observat, băieții au fost mult mai amuzați de film și au prins altfel toate glumițele alea și și-au adus aminte de adolescența lor mai mult sau mai puțin traumatizată de câte o Ramonică. Eu însă, nu mă declar impresionată de acest film.
Totuși, dacă v-a plăcut cartea, de dragul lui Andrei Ciobanu, sau doar așa de chichi, puteți merge să vedeți filmul. Poate vouă o să vă placă. Gusturile sunt extrem de subiective, așa că nu sunt eu în măsură să judec.
Dar ținând cont că ăsta e blogul meu personal, îmi pot exprima părerea personală, nu?
Și ținând cont că filmul nu țin neapărat să vi-l recomand, vă dau altă idee de activitate faină pe care o puteți face în Timișoara.
Mergeți la ThExiThink!
ThExiThink este cel mai nou escape room din oraș. Eu nu am mai făcut niciodată o asemenea activitate. Practic ești închis împreună cu prietenii tăi într-o cameră timp de 60 de minute și trebuie să rezolvați un puzzle format din mai multe ghicitori/indicii (nici nu știu cum să le spun). Trebuie să puneți cap la cap o poveste bazându-vă pe ceea ce găsiți în cameră, ca să dezlegați misterul.
La ThExiThink au 3 astfel de camere: Zen Room, The Room of the Lost Child și Finding Sherlock Holmes. Noi am ales-o pe ultima și ne-am bătut capetele luminate să încercăm să deslușim misterul și să-l găsim pe Sherlock. Din păcate nu am reușit. Eu și Domnul P. am fost împreună cu alți doi prieteni (mulțumim Andra pentru invitație <3), dar fiind toți 4 la prima experiență de acest gen, nu am reușit să dezlegăm toate indiciile, așa că misterul lui Sherlock a rămas nerezolvat.
Cu toate astea ne-am distrat super tare. Ne-am bătut un pic capetele, ne-am pus neuronii și imaginația la lucru și a fost o activitate suuuper faină. Vă îndemn și chiar vă recomand să mergeți și voi!
E o activitate care te obligă să lucrezi în echipă și te face să-ți dai seama care sunt punctele tale forte. Eu, de exemplu, acolo unde erau indicii legate de cifre și matematică mă bazam în totalitate pe Domnul P. pentru că treburile astea nu sunt chiar prietenii mei cei mai buni.
Așa din vorbe, nu pot să vă fac să înțelegeți exact cum e, dar vă recomand să mergeți să vedeți voi singurei. Găsiți mai multe detalii la ei pe site: thexithink.ro.
În concluzie, hai să zicem că așa, la început de săptămână vă las cu 2 recomandări: la una vă recomand să mergeți cu toată încrederea, iar la cealaltă… doar dacă voi considerați că e genul vostru de film.
Acestea fiind spuse, vă urez o săptămână cât mai frumoasă și mai productivă!
