În rândurile de mai jos voi exprima o opinie nu tocmai populară, dar o opinie asumată. E părerea mea subiectivă și îmi asum fiecare cuvânt pe care îl voi scrie mai jos. Nu spun că am dreptate, nu spun că știu adevărul absolut. Spun că asta e părerea mea și sunteți liberi să o contraziceți în comentarii. 

Care-i treaba cu sustenabilitatea?

Eu înțeleg că trăim cu toții pe planeta asta și că trebuie să avem grijă de ea. Puține sunt lucrurile care chiar TREBUIE să fie făcute, iar grija față de planetă e unul dintre ele. Înțeleg că trebuie să fim atenți și să nu mai aruncăm cu gunoaie în dreapta și în stânga. Și așa ar fi normal să se întâmple, dar printre noi mai există primate care consideră că nu deranjează pe nimeni dacă aruncă un pet într-un râu sau o bucată de carton în tomberonul pentru gunoiul menajer. 

Photo by Akil Mazumder: https://www.pexels.com/photo/person-holding-a-green-plant-1072824/

Suntem încurajați din toate direcțiile să ducem un trai cât mai sustenabil

Și mi se pare perfect normal. Mi se pare normal ca fiecare om să-și recicleze gunoiul, mi se pare normal ca fiecare om să aibă o atitudine pozitivă față de lucrurile care îl înconjoară, mi se pare normal să evităm să folosim plastic. Toate astea sunt perfect normale! Dar părerea mea e că prin încurajări nu vom rezolva nimic niciodată!

Inițial încurajările sunt drăguțe și vin așa timide să ne facă să fim mai buni. Și dacă nu suntem mai buni? Dacă nu funcționează încurajările? Nici rugămințile…? Ce facem atunci? Nu ar fi normal să întoarcem foaia și să trecem la consecințe și sancțiuni? Și aici nu mă refer la consecințele alea pe care le are comportamentul nostru asupra mediului și care se resimt de la an la an. Nu! Mă refer la consecințe nominale pentru fiecare individ care nu respectă regulile. Pentru că lucrurile care țin de sănătatea mediului înconjurător ar trebui să fie reguli, nu încurajări. 

Photo by Thirdman: https://www.pexels.com/photo/wood-nature-people-woman-7655646/

Dar de ce nu putem să ascultăm încurajările astea? Și de ce nu respectăm și regulile (puține) care există deja? 

Pentru că nu suntem educați!

De la educație pornește totul. Degeaba ne lăudăm că avem 7 facultăți și 3 masterate când noi nu știm în ce tomberon se aruncă sticla. Lipsa educației este cauza majorității problemelor pe care le avem noi, ca nație. Și nu vreau să fac comparații între cum e la noi și cum e la alții, pentru că nu mă interesează! Dacă la alții e mai bine, și dacă la alții se poate bravo lor! Pe mine mă interesează de ce nu se poate la noi, și ce trebuie să facem să se poată și la noi. 

Nu poți să ceri unui om să aibă grijă efectele pe care le au acțiunile lui asupra mediului când el nu știe să aibă grijă nici de el. De el ca și cetățean, mă refer. Nu poți să-I ceri să respecte o comunitate dacă el nu simte că face parte dintr-una. Știți orele alea de educație civică din clasa a 7a? Se pare că s-a cam chiulit… absențe nemotivate are toată nația asta. 

Și mai e și povestea cu… oamenii care își doresc să facă ceva și încearcă din răsputeri. Sunt și oameni care au grijă la ceea ce cumpără, cât cumpără, cum și ce reciclează, oameni care încearcă să ducă o viață cât mai sustenabilă cu putință. Tot respectful pentru ei, dar sincer, cred că ne luptăm cu morile de vânt. Și înțeleg că schimbarea vine din noi și sunt de acord cu asta. Zic doar că e greu… 

Se mai aduce dicuția uneori la un stil de viață zero waste

Hai să fim serioși… înțeleg și apreciez inițiativa, dar voi chiar considerați că se poate?

Hai să analizăm un pic câteva decizii pe care le-am putea lua (personal) astfel încât se reducem poluarea. 

Photo by pepe ceron-balsas on Unsplash
  1. Eliminarea folosirii plasticului. 

Ok. Eu nu mai cumpăr de câțiva ani peturi de apă plată. Am o cană filtrantă și „îmi fac apă acasă”. Dar ce să vezi, cana e din plastic… la fel și filtrele pentru ea. Deci am redus cantitatea de plastic cumpărat, dar nu tind chiar spre 0. Și să presupunem că această sticlă e din plastic. În casă am nevoie de ulei. Uleiul vine în sticle de plastic. Tot nu mă duc spre 0. Și suntem înconjurați de lucruri care sunt din plastic și pentru care nu prea ai alternative sustenabile, sau dacă sunt, prețurile nu sunt accesibile pentru toată lumea, de multe ori. Pentru că știm cu toții că evergreen stuff nu sunt cele mai ieftine. 

Photo by Inciclo on Unsplash
  1. Obiectele de igienă feminină

Da, tampoanele/absorbantele. Știiiiiu că acum e un mare hype în jurul produselor eco bio friendly pentru perioada menstruației, dar mie, personal, unele dintre ele nu mi se par cele mai confortabile. Adică am auzit și de cupe menstruale și de lenjerie intimă absorbantă… dar cât de comode sunt acestea?

Recunosc că nu am încercat nicio varianta eco a acestor produse, dar sunt tare curioasă dacă sunt atât de wow și de confortabile pe cât sunt de promovate. Dacă povestea despre cupa menstruală o mai înțeleg și aș putea spune că pare chiar ok, despre lenjeria intima absorbantă nu știu ce să zic… adică… nu e dubios să stai cu lenjeria plină de… of. Bine. Înțelegeți voi ce vreau să zic.

Chiar dacă produsele poate sunt geniale eu sunt un pic reticentă și probabil ca și mine sunt multe alte femei care s-au obișnuit cu produsele clasice. Așadar, o săptămână pe lună poluez planeta pentru că n-am avut curaj să încerc alte produse. Poate într-o zi o voi face. Momentan, din nou, nu mă îndrept deloc spre zero waste. 

Photo by Julia M Cameron: https://www.pexels.com/photo/a-person-sorting-plastic-wastes-6995367/
  1. Reciclarea selectivă a deșeurilor

Asta e una dintre cele mai simple și mai la îndemână decizii pe care le putem lua. Desigur, dacă avem un minim de educație în acest sens, astfel încât să știm ce gunoi vine în ce container. Negru, galben, verde. 3 culori cunosc pe lume… și uneori mă enervează faptul că unele ambalaje/produse nu le poți recicla selectiv oricât ai încerca și atunci te enervezi. Știți ambalajele alea care au și carton și plastic și metal și toate neamurile de materiale în compoziția lor de nu mai înțelegi unde trebuie aruncate. Sau nenorocirile alea de ambalaje de plastic pe care, în mod normal, trebuie să le cureți înainte de a le recicla, dar e aproape imposibil să scoți ultimul strop de produs din ele? 

Și revin din nou la educație… că treaba cu reciclarea nu e așa de ușoară și nu tot plasticul se reciclează… și din nou și din nou repet și iar repet că AVEM NEVOIE DE EDUCAȚIE ÎN ACEST SENS. Eu am nevoie de educație. Eu mă simt needucată atunci când vine vorba de acest subiect. 

Photo by Vlada Karpovich: https://www.pexels.com/photo/photo-of-pen-beside-ink-4668356/

Vă las aici documentarul de la Recorder despre treaba cu recliclarea și încă un interviu fain de la Coffentropy pe tema sustenabilității. Poate mai facem un pic de lumină. 

Avem nevoie de educație!

Nu mă înțelegeți greșit. Prin acest articol nu vreau să spun că nu putem recicla. Nu! Spun doar că pentru a ne îndrepta în direcția care trebuie avem nevoie de educație. Nu putem să pretindem de la niște oameni care nu știu să scrie să recicleze plasticul curat. Hai să fim serioși? Maricica de la sat o să folosească vreodată cupe menstruale? 

În concluzie consider că, un prim pas sănătos pentru fiecare dintre noi ar fi să luăm decizii mărunte care să facă un pic de bine mediului. Un pic de bine azi, un pic de bine mâine și tot așa.

Și eu mi-am propus să nu mai cumpăr pungi de plastic și am o grămadă de trăstuțe textile, dar sunt zile când uit să-mi bag una în geantă și tot sunt nevoită să cumpăr una. Și dacă trebuie cumpăr una biodegradabilă, de-aia care se rupe imediat, dar știu că decizia mea a făcut un pic de bine…

Și nu mai cumpăr apă plată, dar îmi cumpăr câte un Pepsi din când în când… și chiar dacă iau o sticlă de 2.5 litri știu că e doar una. Și că am compensat răul făcut cu toate sticlele de apă pe care nu le-am cumpărat. 

Așadar, gândiți-vă și voi cum ați putea face un pic de bine și nu puneți prea mare presiune pe voi. Până nu ne vom educa nu vom avea nici o șansă să ne facem bine. Să ne tratăm și noi, și planeta! Educați-vă zi de zi și vom ajunge să fim bine cu toții… Poate.

Andrela

Hello! Eu sunt Andrela.

Bine, numele meu este Andreea Anton (fostă Nastac) și am 29 de ani. Am studiat Comunicare și PR în cadrul Universității de Vest și după 3 ani am ieșit Specialistă în Științele Comunicării, specializată pe Comunicare și PR.

Cuvintele mi-au fost cele mai bune prietene încă din școala generală, dar acum câțiva ani mi-am descoperit o nouă pasiune. Așadar, am decis că vreau să îmbin scrisul cu alte forme de comunicare pentru a putea da viață unor povești.

Andrela.ro reunește două dintre pasiunile mele: scrisul și designul grafic. În ceea ce privește designul grafic sunt încă la început așa că am făcut o pagină de Portofoliu unde-mi expun operele de artă și mai scriu din când în când câte un articol legat de acest domeniu.

În ceea ce privește scrisul, aici pot spune că am experineță. Și nu că mă laud, dar scriu de când mă știu. În școala generală mergeam la olimpiade unde trebuia să scriu compuneri așa că încerc să țin aprinsă flacăra asta a scrisului în sufletul meu.
Pentru mai multe informații, idei, colaborări și recomandări îmi puteți scrie pe email@andrela.ro.

Apreciez enorm faptul că sunteți aici! ❤

S-ar putea să-ți placă și...

Lasă un răspuns