blog.vara (31)

V-am spus deja că am săpat printre pozele vechi. Așa am descoperit toate schimbările pe care le-a suferit părul meu și tot pe acolo am dat și peste pozele din Norvegia. Of… ce amintiri. Trecem peste veșnica întrebare: „de ce v-ați mai întors???” că despre asta o să vă povestesc cu altă ocazie.

Am zburat pentru prima data cu avionul la 26 de ani

Spre Oslo. Și mi-a plăcut de-am belit ochii pe geam 2 ore și ceva cât a durat zborul. Eram încântată ca un copil care merge la Disneyland. N-am fost la Disneyland să văd cum se bucură copiii acolo, dar cred că ceva de genul:

via GIPHY

Cam așa eram eu pe aeroport în Budapesta înainte să decolăm. Dar până să ajungem acolo mi-am făcut 1001 de griji că nu știam cum stă treaba cu bagajele de mână și bagajele de cală și cât și cum am voie să iau cu mine. Am întrebat în stânga și-n dreapta, am răsturnat internetul cu fundu-n sus și am reușit să mă organizez în așa fel încât, până la urmă a fost totul în regulă,

Drept e că n-aveam nici cea mai mică idee ce înseamnă zbor low-cost, care-i treaba cu check-in-ul și mai ales ce-s alea bagaje de mana Wizz Air, chiar dacă pe bilet scria destul de clar dimensiunea și greutatea. Ba chiar erau și desenate acolo fix pentru oameni de-ăștia ca mine care au venit de pe sate și zboară direct la Oslo. Low-cost. Dar importantă e destinașția, nu călătoria, nu? Sau era invers?

Ca să nu ne mai complicăm am luat și 2 bageje de cală, că aveam impresia că ne întoarcem de acolo cu jumătate din pământurile norvegiene în valize. Evident că n-a fost așa pentru că în Norvegia viața-i scumpă pentru oameni așa săraci cum suntem noi :)).

În mintea mea, bagaj de mână înseamna o poșetă, un ghiozdan sau ceva așa, de mici dimensiuni.

Nici prin cap nu mi-a trecut că trollerul meu de 55x40x20 se încadra perfect și-l puteam lua liniștită cu mine în avion. Da. Până la urmă am plătit bagaj de cală pentru un troller mic. First time it hurts… 😀

De ce vă spun toate astea?

Ca să nu faceți și voi ca mine. Documentați-vă un pic mai bine decât am făcut-o eu și luați-vă liniștiți trollerele mici în avoin. Ah. Vă dați seama cum mă miram că erau oameni care aveau și-un ghiozdan și-un troller mic cu ei prin aeroport? Mă uitam așa cu superioritate la ei, că deh… uite-i și pe ăștia cum merg cu 2 genți când ei au voie doar cu una… Așa-i când ești mic și nu ști nimic…

Și revăzând toate pozele alea minunate pe care le-am făcut în timpul zborului, mi s-a făcut dor de o călătorie… Doamne ajută că există companiile astea low-cost că pot zbura și muritorii de rând. Nu-mi permit să fac fițe și figuri ținând cont că până la 26 de ani am circulat cu trenul pe distanțe lungi… Ideea e că vine ziua mea, ziua Domnului P…. deci poate-poate, zburăm pe undeva. Dar, de data asta, fără bagaje la cală că ne-am învățat minte :)).


Acest articol a fost scris în cadrul competiției SuperBlog 2019.

Pentru a urmări articolele scrise în cadrul acestui concurs, puteți urmări tagul #AndrelaSuperBlog2019.

Dacă ți-a plăcut, trimite articolul și prietenilor tăi

Related Posts

Leave a comment