Gânduri,  Personal

De ce nuntile mi se par o porcarie?

Aș putea să răspund la întrebarea asta într-o mie de feluri. Am argumente de aș putea scrie o carte întreagă, dar aici o să vă prezint doar câteva dintre ele. Desigur că mă voi referi doar la nunțile românilor, pentru că la altfel de nunți nu am fost așa că nu are rost să-mi dau cu părerea degeaba. Luați-vă un pahar de „ceva”, ceva de ronțăit și așezați-vă comod că presimt că ăsta va fi un articol lunguț. 

O să vă spun cum arată nunțile românilor în mintea mea. Am fost la câteva nunți, dar oricât de diferite ar fi fost, toate parcă arată la fel. Cu ce să încep? Păi…

Planificarea și stresul

Caută sală de evenimente. Programează „felicitările și dansul” cu 2 ani înainte, ca să fii sigură că prinzi loc la restaurantul ăla fain. Plătește avans. Caută muzică: un DJ și o formație live dacă se poate ca să împaci și capra și varza, adică și tineretul și mătușile și unchii ăia îndepărtați pe care nu-i cunoști. Trebuie să aibă fiecare măcar o melodie pe care să poată dansa. Să fie și un pic de latino și un vals și o horă, o sârbă, niște muzică stupidă din anii 2000 (că pe aia danează toată lumea) și musai să fie și-un dansul pinguinului și-un meneaito că altfel îți bate lumea obrazul. Caută aranjamente florale, du-te gustă meniuri, torturi, prăjituri. Ce contează că ție îți place tortul de ciocolată? La nunți, în zona aia, ai auzit că prinde foarte bine tortul cu fructe așa că dai comandă de unul așa. Te chinu și ții un pic de regim, o dieta rina, un dukan ceva… trebuie să încapi în THE DRESS…

Lista de invitați

Partea mea preferată. Când mândrul de lângă tine se hotărăște că vrea să își petreacă restul vieții alături de tine începe nebunia. Te cere  de soție (într-un mod mai mult sau mai puțin romantic). Emoții, lacrimi, bucurie, iubire mare și poate o noapte de amor și-o sticlă de vin ca să sărbătoriți așa cum se cuvinte. Pentru că lucrurile frumoase se termină repede, a doua zi, în capul tău deja te vezi mireasă și începi cu planurile. În primul rând trebuie să alcătuiți lista de invitați. Chemați toaaaate neamurile posibile și imposibile începând cu socrii, frați, bunici, mătuși, unchi, veri, veri de gradul 2, veri de gradul 3, veri de toate gradele, apoi prieteni apropiați, amici, prieteni ai prietenilor, nașii, invitați din partea nașilor, și desigur, toți oameni de pe planetă care s-au căsătorit înaintea voastră. Și gata. Nuntă mare să fie! Invitați mulți ca să ne simțim bine. Not! Nici nu contează că tu nu îi cunoști personal. Dacă părinții mirelui au fost la o nuntă acum 30 de ani, oamenii ăia aveau o agendă pe care scriau toate „datoriile” pe care le aveau. Lista aia suna cam așa:

  • factură curent – 100 lei
  • factură gaz – 150 lei
  • întreținere – 200 lei
  • rată la bancă – 250 EURO (că așa e în România – câștigăm lei, plătim euro)
  • nunta Măriei a lu’ Gigi din deal – 800 lei – atât ne-au dat și ei – trebuie să mergem că și ei au fost la noi.

Say YES to THE DRESS

Normaaal, scumpo că ziua aia va fi despre tine. Dacă tot te chinui să dai jos alea câteva kilograme de pe șolduri e normal că rochia trebuie să fie una perfectă, exact ca-n visele tale. Trebuie! E obligatoriu să arăți ca scoasă din cutie. Cauți rochia perfectă și looogic că nu o vei găsi. În magazine sunt rochii de duzină. Au mai fost, și vor mai fi, zeci de mirese cu rochie ca a ta și nu poți tolera această oroare. O rochie făcută la comandă e ceea ce îți trebuie ție. Una care să fie unică, și specială și minunată. Tu vrei să fii prințesă, să radiezi, să ai câteva păsărele albastre care să îți țină trena. Faza e că abia când probezi o rochie tip prințesă îți dai seama că nu ai chiar o constituție de prințesă Disney așa că te reprofilezi. Până la urmă alegi o rochie care nu are nimic în comun cu rochia pe care o visai, dar merge și așa. Tot specială și minunată ești.

Mirele are șosete noi asortate cu pantalonii, o cămașă, un sacou și un papion. Și papionul ăla îl poartă pentru că așa l-ai obligat tu. Ca să se asorteze cu detaliul de la piatra inelului tău, sau ceva de genul…

Gătitul și furatul miresei

Astea-s niște obiceiuri rămase din trecut, când chiar aveau farmec, dar sunt măcelărite grav în ziua de azi. Părerea mea.

Când era bunica fată mare se găteau miresele. Adică se așeza donșoara mireasă pe scaun și donșoarele ei de onoare împreună cu nașa o găteau, adică: îi făceau părul, o dădeu cu niște ruj în obraji să pară mai vie, o parfumau și-i puneau flori în păr. O ajutau să se îmbrace și așteptau mirele să vină să o ia. Asta în ideea în care mirele și mireasa stăteau fiecare acasă la mă-sa îaninte de nuntă. Domnu’ mire venea cu alai și lua mireasa de acasă de la ea ca să o mute, efectiv, la el. Frumos. Azi, mirele și mireasa sunt semi-sătui unul de altul, mireasa e gătită pe la saloane de înfrumusețare unde i se face un make-up adecvat și are un hairstylist personal care-i face celebrul cuib de cuci în vârful capului unde se va pune ulterior voalul.

Treaba cu furatul miresei n-am înțeles-o. Undeva după miezul nopții, când lumea începe să se încingă și să prindă curaj să iasă pe ringul de dans, puf! dispare doamna mireasă. Și s-a furaaat mireasaaaa! se aude în microfon. Hopaaaa! Haos! Vai, unde-i mireasa? Toată lumea se miră de zici că n-au mai fost la o nuntă și nu știu că dacă mireasa dispare la un moment dat, ori e pe tron, la toaletă, ori „a fost furată”. Ca să vezi ce minune mare! A fura = A-și însuși pe ascuns sau cu forța un lucru care aparține altcuiva, păgubindu-l. Eh, mireasa aia nu e tocmai furată. Hai să fim serioși că pleacă de bună-voie… ăsta-i un motiv în plus ca să se facă un pic de circ și să se mai pună pe masă niște sticle de băutură.

Lucrurile făcute doar pentru că „așa se face…”

Și aici mă refer inclusiv la cele 2 obiceiuri de mai sus. La aceste două minunății se adaugă celebrele hore în fața blocului/casei. Vai, cât de tare le urăsc! O gașcă de oameni care dansează pe o muzică dubioasă (combinație între populară și lăutărească) in the middle of the stradă, pentru că… așa se face.

Pusul florilor în piept. Oribil! Sincer mi se pare că nu are nici un sens chestia asta. De ce? De ce să-mi pui o floare în piept? Cu un ac. În rochia mea pe care am dat o căruță de bani. De ce? Pentru că așa se face…

Servirea ciorbei/supei. Asta știu că nu se face chiar la toate nunțile, dar am auzit despre obiceiul ăsta. Și totuși, la nuntă… unde oamenii sunt îmbrăcați în ținute de seară, doamnele au bucle șiruindu-le pe umeri, gene false… și tu servești… supă? Serios? Și dacă le pică genele în castron? Dacă se stropesc cu supă paietele de pe rochie? De ceee? Pentru că așa se face…

Și să nu uităm de aruncatul buchetului… Oh, ce frumos! Un cârd gălăgios de domnișoare (dintre care majoritatea nu mai sunt domnișoare, dar fie…) stau înghesuite în spatele miresicii. Toate au sufletul la gură și speră în sinea lor să prindă buchetul ăla nenorocit. Cine-l prinde se mărită următoarea. Ce contează dacă una dintre ele are 13 ani? Ce contează dacă alta, săraca de ea, nu a avut niciodată o relație mai lungă de o noapte. Acum e momentul să se așeze la casa ei! Buchetul ăla îi decide soarta, clar! Pentru că așa se face…

Aș mai avea câteva vorbe de spus și despre partea cu cununia religioasă făcută tot pentru că „așa se face”, dar nu vreau să intru în subiectul ăsta.

Despre partea finainciară nici nu are rost sa mai spun ceva pentru că pot să rezum totul foarte scurt:

Organizarea unei nunți mi se pare cea mai proastă investiție pe care o poate face un cuplu. 

Pentru o zi și o noapte cu prinți și prințese minunate se cheltuie niște sume cu care s-ar putea cumpăra o casă sau cel puțin s-ar putea plăti avansul pentru un credit ipotecar prin care să-ți cumperi una (dacă nu ai bănetul cash).

După nuntă rămâi cu niște amintiri, cu niște poze într-un album, o filmare și o rochie albă în dulap. Poate și câteva regrete gen: nici nu-mi amintesc ce s-a întâmplat că eram super stresată și obosită. Frumos.

Mă opresc aici.

Bănuiesc că ați prins ideea.

PS: nu uitați că articolul ăsta e o părere personală, ușor exagerată și nu judec pe nimeni. Fiecare își face nunta exact așa cum vrea pentru că nu există reguli. Există doar lucruri care trebuie făcute pentru că așa se face… :)))

 

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *