#andrelacitește,  Cărți și filme,  Recomandări

„Mințile lui Billy Milligan” – Daniel Keyes | Recenzie | #andrelacitește

De-a lungul timpului am observat am câteva obiceiuri destul de ciudate atunci când vine vorba despre cărțile pe care aleg să le citesc. În primul rând, nu citesc niciodată ce este în trend. Nu citesc niciodată ceea ce este la modă și ceea ce citește toată lumea la momentul respectiv. Poate că din acest motiv nu am citit nici măcar o pagină din seria Twilight, poate de aia am citit toată seria Harry Potter abia în facultate când trecuse nebunia. În al doilea rând, nu prea îmi plac recenziile profesionale scrise despre cărți, nu-mi place critica literară. Aici mă refer la faptul că nu mă ghidez după recenzii amănunțite sau după criticile aduse unei cărți. Aleg cărțile cu sufletul. Iubesc recenziile sincere, care expun o părere subiectivă. Același lucru fac și eu aici. Nu mă cred critic literar, nu analizez stilul sau ceea ce a vrut să spună autorul în această operă. Îmi exprim pur și simplu punctul meu de vedere, extem de subiectiv, despre ceea ce citesc. Și nu în ultimul rând, îmi aleg cărțile în funcție de pofta de lectură pe care o am în perioada respectivă. Am momente când prefer ceva ușor, lejer, scurt și alteori prefer cărți stufoase, profunde și pline de esență. Dacă aș face un grafic al alegerilor mele în materie de lectură, ar arăta ceva de genul ăsta, probabil…

Suntem la jumătatea anului și eu am reușit să citesc 7 cărți. Consider că nu-s multe (pentru că era loc și de mai multe), dar nici puține. Dacă vă uitați pe profilul meu de Goodreads veți vedea că dintre cărțile citite anul ăsta, nici una nu are legătura cu cealaltă (ca și teme, subiecte sau număr de pagini). Cea care m-a impresionat cel mai tare și care m-a făcut să mă gândesc la o groază de chestii este cea despre care vă voi povesti în continuare.

Autor: Daniel Keyes

Titlu: Mințile lui Billy Milligan

Gen: biografie

Anul primei publicări: 1981

Data publicării: 2016

Nr. pagini: 576

Editura: ART (YoungART)

Nota mea: 5/5

În librării: Editura ARTBookCityCartpedia.roCărtureștiLibris 

Despre cartea asta am aflat de pe Youtube, dintr-un vlog (cel mai probabil de la Irina). M-am cam ferit de ea prin librării pentru că mi se părea că are prea multe pagini și că n-aș avea răbdare să o termin. Aparent m-am înșelat amarnic. Mă bucur că am decis să o cumpăr de la BookFest și iată că am citit-o mai repede decât aș fi crezut.

Subiectul cărții prezintă povestea lui Billy Milligan. O poveste cum n-am mai întâlnit până acum, o poveste care m-a captivat de la prima până la ultima pagină. Prefața cărții începe așa:

Această carte este relatarea vieții de până acum a lui William Stanley Milligan, prima persoană din istoria Statelor Unite ale Americii declarată nevinovată pentru comiterea unor delicte majore pe motiv de incapacitate mintală datorită faptului că suferea de tulburare de personalitate multiplă. 

Așadar, în anul 1977, în zona campusului Universității de Stat Ohio sunt săvârșite 3 violuri pentru care este anchetat și condamnat Billy Milligan, un tânăr de 22 de ani. Până acum, subiectul ne poate duce ușor cu gândul la un roman polițist, dar nu este mult mai mult de atât. Povestea se complică atunci când este invocat faptul că Billy suferă de tulburare de personalitate multiplă și la proces este declarat nevinovat.

Pe scurt, povestea sună cam așa. Se întâmplă cele 3 violuri, Billy este prins și condamnat, apoi este declarat nevinovat pe motiv de incapacitate mintală. De aici, pornește un întreg circ mediatic în care societatea îl blamează pe individ pentru faptele săvârșite și contestă hotărârea luată la proces. Faptul că Billy este declarat nevinovat stârnește reacții în presă și toată lumea susține că personajul nu merită să scape nevinovat.

Pe parcursul cărții aflăm că Billy a fost agresat atât psihic cât și sexual de către tatăl lui vitreg și că nu a avut o copilărie fericită. Practic, personalitățile sale multiple au apărut ca și consecințe ale traumelor sale din copilărie.

Tulburarea de personalitate multiplă, sau tulburarea de identitate disociativă, reprezintă existența la un individ de două sau mai multe identități sau personalitati distincte, fiecare cu propriul său model de a interpreta și de a interacționa cu mediul înconjurător. Cel puțin două dintre aceste personalități se consideră că preiau de obicei controlul comportamentului persoanei și există de asemenea anumite pierderi de memorie care reprezintă mai mult decît uitarea obișnuită. Aceste simptome trebuie să apară fără legătură cu abuzul de substanțe sau cu alte tulburări medicale. (sursă: infopsihologia.ro)

De-a lungul timpului, au existat și încă există multe persoane care suferă de această tulburare de identitate, dar ceea ce îl face pe Billy Milligan atât de special este faptul că acesta a dezvoltat, nici mai mult nici mai puțin de 24 de personalități distincte.

Fiecare personalitate a apărut într-un anumit moment al vieții „gazdei”, iar în funcție de asta, fiecare are rolul ei. De asemenea, fiecare personalitate are prorpia vârstă, propriile trăsături de caracter, propriul stil vestimentar, propriile pasiuni, propriul temperament, propriile preferințe, etc. Sunt practic mai multe persoane diferite, într-un singur corp. 

Dr. Frank W. Putnam Jr., psihiatru la Institutul Național de Sănătate Mintală, a descoperit că diferitele personalități ale unui pacient cu personalitate multiplă prezintă diferențe fiziologice măsurabile unele față de altele și în raport cu personalitatea de bază. Ele se manifestă inclusiv prin reacție galvanică diferită a pielii și diferențe la nivelul activității undelor cerebrale. (citat din Nota autorului din carte)

Ca să vă dați seama de cât de diferite pot fi aceste personalități, vă dau doar câteva exemple din carte:

Arthur: englez, rațional, pasionat de chimie, fizică și medicină, are 22 de ani și este cel care coordonează activitatea celorlalte personalități.

Ragen: iugoslav, vorbește cu accent rus are 23 de ani, iar rolul lui este acela de a-i proteja pe ceilalți.

David: păr castaniu, ochi albaștri, are 8 ani și are rolul de a absorbi și de a simți durerea.

Adalana: lesbiană cu părul lung și negru, scrie poezii, e timidă și are 19 ani.

Acestea sunt doar 4 dintre cele 24 de personalități din mintea lui Billy și povestea pare atât de complicată tocmai din cauza acestora.

Uneori nu știu cine sau ce sunt. Uneori nici măcar nu-i cunosc pe oamenii care mă înconjoară. Ecoul vocilor lor îmi stăruie în minte, dar vorbele n-au niciun înțeles pentru mine. Îmi apar în față chipuri ieșite din întuneric și mă simt foarte speriat, pentru că mintea mea este absolut divizată. 

Pe întreg parcursul cărții sunt prezentate dialoguri între Billy și celelalte personaje din carte, dar și între personalitățile lui Billy și alte personaje și replici schimbate între personalități, în mintea lui Billy. Pare complicat, știu!

Gândiți-vă că tulburarea de personalitate multiplă ar putea fi exemplificată în felul următor:

Billy este gazda. În mintea lui există 24 de personalități diferite. Fiecare dintre acestea are o conștiință de sine, ca să zic așa. Adică e conștientă că există, și mai mult, e conștientă și de ceea ce e în jur. Știe că există și alte personalități, interacționează cu ele, e conștientă și de existența lui Billy și poate interacționa și cu lumea înconjurătoare.

O personalitate poate interacționa cu lumea prin intermediul lui Billy. Adică, din exterior pare că Billy e cel care pictează (de exemplu), dar de fapt pictează David. Fiecare personalitate spune că „iese în lumină” atunci când preia controlul asupra lui Billy.

Pare destul de alambicată toată treaba, dar veți vedea că citind povestea lucrurile sunt extrem de bine explicate și extrem de bine structurate, astfel încât cartea se parcurge foarte ușor.

Pe lângă subiectul principal al cărții, și anume, viața lui Billy și a celor 24 de personalități, în carte sunt prezentate o mulțime de alte subiecte care sunt la fel de interesante și contribuie foarte bine la completarea poveștii principale. De exemplu, sunt atinse teme sensibile precum, abuzul minorilor, condiția oamenilor cu dizabilități în societate, felul în care sunt percepute persoanele cu probleme psihice, atitudinea medicilor psihiatri față de pacienți, etc.

Toate medicamentele antipsihotice de pe piață ne fac cât se poate de ascultători, așa că ni le dau ca pe bomboane. Nu există nici urmă de umanitate, dar era să uit: noi nu suntem oameni. Pam pam!

Dacă ați ajuns până în acest punct și încă nu v-am convins încă să citiți cartea, vă mai spun ceva:

Cazul este real. Povestea este adevărată. A existat un om în a cărui minte trăiau alte 24 de persoane.

Și când mă gândesc că de multe ori nu mă înțeleg eu pe mine… d-apăi dacă mai erau vreo 20 de personalități în capul meu…

Povestea în sine e una extrem de captivantă, dar faptul că totul este real, o face și ma interesantă. Citiți cartea! Merită! O să vă deschidă puțin mintea, o să priviți lucrurile puțin altfel, o să vă schimbe un pic percepția asupra lumii. Eu asta am simțit după ce am terminat-o.

Chiar dacă în ochii multora Billy Milligan a fost un monstru pentru ceea ce a făcut, poate că ar trebui să privim un pic dincolo de asta pentru că persoanele cu probleme mintale au nevoie de tot sprijinul din lume și de înțelegere.

În loc de concluzie vă las citatul ăsta:

Studiul personalității multiple ne poate oferi rezultate importante în ceea ce privește controlul minții și al corpului. Consider cazurile de personalitate multiplă drept unele dintre acele experimente ale naturii menite să ne spună mai multe despre noi înșine. 

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *