Suntem oameni, ființe raționale care conviețuiesc și comunică. Ne-am organizat, trăim în grupuri pe care le numim societăți și ne dezvoltăm zi de zi. Comunicarea este un proces prin care reușim să legăm relații cu persoanele din jurul nostru, ceea ce ne ajută să ducem o viață „normală”.
La un nivel foarte simplu procesul de comunicare e alcătuit din emițător, receptor și mesaj. Acestor 3 componente de bază li se mai adaugă și elemente precum canalele de transmitere a mesajului, contextul comunicării, barierele de comunicare și, desigur, feedback-ul. Pe scurt, un proces de comunicare se realizează în felul următor:
Emițătorul transmite un mesaj către un receptor. Mesajul ajunge la receptor într-o anumită formă, printr-un anumit canal de comunicare, într-un anumit context și de cele mai multe ori poate întâmpina diferite bariere de comunicare. Cu toate acestea, unul dintre cele mai importante componente ale procesului de comunicare cred că este feedback-ul.
Feedback-ul reprezintă toate mesajele pe care o persoană le transmite ca răspuns la mesajul altei persoane. Pe scurt, feedback-ul reprezintă orice răspuns (verbal, nonverbal, pozitiv, negativ) pe care o persoană îl transmite în urma recepționării unui mesaj. Acest feedback este destinat, desigur, emițătorului.
Mesajul pleacă din punctul A spre punctul B, iar dacă totul merge bine acesta ajunge la destinație fără a fi distorsionat. Din punctul meu de vedere, fără feedback nu se poate creea o relație adevărată între persoanele participante la procesul de comunicare. Consider că feedback-ul stă la baza oricărei relații care se leagă între două persoane/entități, uneori având un rol mai important decât mesajul în sine.
Nu mai vreau să mă lungesc cu teoria așa că voi exemplifica toată această idee a mea referitoare la feedback.
Citeam pe Social Media Today că:
- dintr-un total de aproximativ 4 ore petrecute zilnic pe internet, un om petrece în medie cam 2,4 ore pe social media.
- 70% din utilizatorii facebook se loghează zilnic
- 60% din totalul de trafic online se realizează de pe smartphone și tabletă
- dintr-un studiu realizat în 2014 reiese faptul că 91% din posesorii de smartphone afirmă că acesta este la fel de important precum mașina lor sau precum deodorantul folosit zilnic. Nici nu vreau să mă gândesc care e situația în 2018…
Ținând cont de aceste statistici se poate observa clar locul pe care îl ocupă social media în viețile noastre de zi cu zi. În ciuda faptului că suntem legați de telefoane mai ceva decât de propria familie, mi se pare că nu suntem activi într-un mod constructiv.
Avem tehnologia în buzunar dar nu știm să profităm de ea.
Spun asta pentru că am observat că suntem extrem de „scumpi la vorbă” atunci când vine vorba de lucruri serioase sau de exprimarea un punct de vedere argumentat. Social media bubuie de poze fancy, de share-uri impresionante, de comentarii pline de emoticoane și de like-uri date fără rost.Am stat și am analizat un pic cum decurge treaba în social media și am ajuns la următoarele concluzii:
- se postează multe rahaturi (scuzaț’ limbaju’) fără sens. Mesajele nu au conținut, nu au substanță. Nu zic că ar trebui postate pe facebook studii științifice de la NASA sau despre ultima descoperire în neuroștiință, dar n-ar strica un share la un articol despre un lucru util, despre un om deștept, despre o experiență interesantă. Dacă tot postezi o poză cu o dish sofisticat la un restaurant șmecher, spune-ne și nouă cum e mâncarea acolo, cum e presonalul, unde ai mâncat și cum ți s-a părut. #awesomenight #aboutlastnight #bestboyfriendever nu prea ne ajută. Bagă, rogu-te o desciere utilă, dacă tot dai check-in.
- avem tendința de a da share lucrurilor negative. Distribuim imediat lucrurile nasoale: a murit artistul X, cântărețul Y se droghează, PSD-ul face iar ce-l taie capul prin guvern, etc. Cu toate astea avem ca poză de cover un citat minunat care zice „să ne bucurăm de plăcerile mici ale vieții”. Caaare bucurii? Hai să distribuim și știrile bune, să dăm share și la lucruri mai vesele de care se pot bucura toți prietenii noștri virtuali.
- Like-ul e feedback-ul suprem. Aruncăm like-uri în stânga și în dreapta fără nici o explicație. Scroll-like-scroll-like-scroll-like. Nu citim articolele că-s prea lungi, dăm like la poze colorate, la video cu pisici, la copii zgomotoși și cam atât. Nu trebuie să ne punem neuronii la mare încercare. Stau liniștiți acolo și se plictisesc. Nu-i solicită nimeni, că nu-i greu să dai un like amărât.
- Nu știm să ne argumentăm punctul de vedere. Acest lucru se vede cel mai bine pe Youtube. Luați un video random și citiți comentariile. O să găsiți acolo înjurături de neamuri, de sfinți, cuvinte de dulce, și câte o afirmație gen „ești de rahat” aruncată din când în când. E normal să avem gusturi diferite, dar de acolo și până la a înjura un om pentru că „așa vrei tu” e cale lungă. Pe facebook, oricât de mult ne-ar plăcea o poză ne limităm la un like și poate punem un comentariu cu un emoticon pupăcios sau ceva. Să nu mai zic de distribuirile de articole sau sondaje… acolo e și mai crunt. Citești un articol de mii de cuvinte care ți se pare super interesant dar tot ce poți face e să dai un like? Poate un share, dacă ești într-una din zilele tale bune…
Orice emițător de mesaj așteaptă un feedback de la receptorul său astfel încât procesul de comunicare să fie complet.
Altfel, dacă nu primește un feedback, poate considera că mesajul nu a ajuns la receptor sau că nu a fost înțeles.
Ca și creator de conținut, mă bazez pe feedback-ul receptorilor mei. Apreciez orice like și share, dar iubesc să văd că-mi scrie cineva un mesaj sau că mă încurajează (direct sau indirect) să continui să fac ceea ce fac.
Feedback-ul este vital și am simțit asta pe pielea mea.
Tocmai de aceea mi-am propus ca de acum să nu mai treacă nici un articol citit fără un feedback către autor. Cu like-urile pe facebook oricum sunt extrem de selectivă așa că acolo nu vreau să schimb nimic.
În concluzie, orice articol va ajunge sub ochii mei va primi un feedback pozitiv sau negativ (după caz) dar cu siguranță mereu va fi unul constructiv.
Ceea ce vă încurajez și pe voi să faceți.
Învățați să spuneți omului dacă vă place sau nu vă place munca lui. Învățați să vă exprimați orice părere într-un mod elegant și constructiv. Nu e obligatoriu să vă placă ceea ce vedeți/citiți, dar poate părerea voastră îl va ajuta pe omul respectiv la un moment dat.
Spuneți-vă părerea. Încurajați oamenii să facă lucurui frumoase. Dacă voi nu le spuneți nimic, cine să le spună? Hai să încercăm să schimbăm, măcar puțin, fața pe care o are social media azi.
Sa stii ca nici eu nu prea las comentarii, numai daca mi se pare o chestie super, mega interesanta. Dar nici nu share-uiesc chestii negative. Deci sunt undeva la mijloc in statistica ta, Andreea. Am vreme sa imbunatatesc situatia :D. Si multumesc pentru sprijin azi :*
Tocmai așa sunt și eu.
Tocmai de aia mi-am propus să fiu un pic mai activă, sau mai bine zis interactivă în online :).
Tendințele spun că lumea se va relaxa pe social media și că întreaga ”perfecțiune” din online va dispărea. A fost doar o modă, oamenii își vor reveni. Cât despre lipsa de feedback aici pot să îți dau dreptate – lipsește de multe ori, dar în același timp nu îți poți construi o comunitate peste noapte 😀
Se vede o oarecare tendință spre „natural”. Tocmai de aia cred că au avut așa un impact instastory-urile. Acolo oamenii sunt naturali, în viețile lor obișnuite și se creează altă legătură. Cât despre construirea unei comunități, e clar că e nevoie de o perioadă lungă de timp și muncă multă ca să poți face ceva cu adevărat frumos 😀