A venit momentul să șterg praful de pe rafturile astea ale blogului și să mai scriu și despre subiecte un pic mai altfel decât părerile mele nesolicitate și despre cărți. Pentru cei care nu știu eu sunt specialistă în comunicare și PR. Nu că mă laud, dar asta scrie pe diploma mea de licență așa că m-am gândit să folosesc acest lucru în scopuri umanitare. Vreau să vă scriu despre lucrurile pe care le știu, pe care le-am învățat dar în jurul cărora mi se pare că de multe ori e ceață și că majoritatea lumii nu înțelege care-i treaba cu ele.
Astăzi vorbim despre branding
Mai exact despre ce e brandingul și ce nu e brandingul. Pentru că toată lumea a auzit de branding dar nu toată lumea înțelege ce e brandingul. Nu vreau să scriu articole profi în care să vă ofer definiții din cărți și teorii ale comunicării.
Scriu articolul ăsta în limba română (presărat cu englezisme pe ici pe colo, pentru că deh… așa au fost împrumutați unii termeni), pe înțelesul tuturor, astfel încât să-l priceapă și un absolvent de științele comunicării, și un cercetător britanic și o vânzătoare din piață. O să-l scriu în așa fel încât să-l fi putut înțelege și mamaia mea, săraca, dacă mai trăia.
Hai să n-o mai lungim și să vedem care-i treaba cu brandingul.
Ce este un brand? Ce înseamnă un brand?
Dacă ne lumă după ce spune bătrâna Wikipedia:
A brand is a name, term, design, symbol or any other feature that identifies one seller’s good or service as distinct from those of other sellers. Brands are used in business, marketing, and advertising for recognition and, importantly, to create and store value as brand equity for the object identified, to the benefit of the brand’s customers, its owners and shareholders.
@wikipedia
Adică, un brand (în limba română cred că ar fi tradus corect ca și „marcă”) este un nume, un termen, un design, un simbol sau orice alte trăsături care caracterizează și ajută la identificarea unei entități.
Practic, brandul unei firme este format din totalitatea caracteristicilor care ajută la indentificarea și diferențierea firmei respective pe piață. Indiferent că vorbim de nume, de logo, de stilul de comunicare, de vocea companiei, de uniformele angajaților sau de orice altceva… toate aceste lucruri alcătuiesc brandul companiei. Până la urmă, din punctul meu de vedere și felul în care vorbesc angajații despre companie este un component al brandului.
Brand vs branding
Din punctul meu de vedere există o diferență între brand și branding. Brandul e imaginea pe care o percep ceilați despre firma ta. Brandul Coca-Cola este roșu cu alb, are în centru idea de familie și de Crăciun bucură oamenii cu camionul lor lor plin de luminițe și băuturi negre și acidulate. Ăsta e brandul Coca-Cola în ochii consumatorului. Hai să fim, serioși… câți dintre consumatorii de Coca Cola știu detalii despre istoria brandului sau despre campaniile lor de PR? Aici putem începe să povestim despre branding.
Ce este brandingul?
Brandingul, din punctul meu de vedere, reprezintă toată acțiunile pe care o firmă la face pentru a-și îmbunătăți constant imaginea. Practic, orice acțiune pe care o firmă decide să o facă pentru imaginea sa, reprezintă branding. Printarea unor materiale promoționale, filmarea unui spot video, un speaker trimis la o conferință, o sponsorizare a unui eveniment… orice acțiune care ajută compania să fie mai vizibilă reprezintă o acțiune de branding.
O firmă, firmuliță aflată la început de drum n-are nici logo, nici imagine publică, nimic. Poate e greșit ce voi spune acum dar, o firmă aflată la început de drum începe să-și construiască un brand prin… branding. Sună ciudat, dar cam așa e. Pentru că începe să desfășoare acțiuni de branding (care de multe ori se îmbină cu cele de marketing și PR, dar asta e altă poveste) și așa se formează brandul. Așa crește brandul. Așa se transformă dintr-o firmă oarecare într-un brand. Coca-Cola nu mai e o firmă, e un brand. La fel si Starbucks și McDonalds și Apple.
Aș putea spune că branding=promovare. Dar nu-i doar atât. Pentru că branding=PR, branding=marketing… branding=multe lucruri.
Cine face branding?
Pentru că v-am promis că nu o să vă înșir aici definiții luate din cărți, o să vă spun adevărul. În mod normal, brandul unei companii nu este creat de un om, ci de o echipă (ca să nu zic armată) de oameni. De brandingul unei companii se ocupă departamentele de publicitate, marketing, PR, design, vânzări cu ajutor din partea board-ului executiv care își poate da cu părerea pe aici pe colo. Orice idee e bine venită într-u brainstorming și până la urmă orice buget are nevoie de aprobare.
În realitate, în România, de branding se ocupă un om… același om care face și marketing și PR și grafică. Omul ăla creativ bun la toate care se vede în fața unui calculator încercând să facă un logo. Știți omul ăla? Omul ăla n-ar trebui să le facă pe toate pentru că nu e normal… se fac facultăți diferite pentru domeniile menționate mai sus… e normal ca un singur om să aibă 3 joburi și un singur salariu? Ei bine, asta e altă poveste…
Să revenim la brandingul nostru.
Există percepția greșită că logo + cărți de vizită = brand.
Un logo și o carte de vizită pot fi un punct de plecare, dar în nici un caz nu alcătuiesc un brand în adevărata însemnătate a cuvântului. Da, un logo reprezintă brandul și o carte de fizită la fel… dar nu ele sunt singurele elemente ale acestuia.
Un logo este o reprezentare grafică a unei companii.
Tot folosesc termenul de „companie” pentru că e mai ușor de asociat. Dar un logo poate reprezenta orice. De exemplu, o cruce poate fi catalogată drept un logo pentru religie. Înțelegeți voi ideea.
Adică, prin formă, culoare, font sau spațiere, un logo redă foarte succint imaginea companiei. Un ochi antrenat poate înțelege dintr-un logo ce fel de companie are în față (asta desigur, dacă e un logo făcut bine, de un profesionist. Și dacă nu e făcu bine, tot se pot înțelege unele lucruri… if you know what I mean.). Astfel, probabil că ați observat că un logo al unui loc de joacă pentru copii are culori puternice, elemente grafice ușor de înțeles, nimic abstract. Dar ați văzut vreodată un logo al unui birou de avocatură sau un logo de instituție publică? Există diferențe majore, dar scopul e același: formularea unei imagini grafice în mintea publicului. Cu toții recunoaștem mărul mușcat și M-ul galben, nu?
Și pentru a ne putea apropia de finalul acestui articol hai să vă mai spun ceva despre ce înseamnă un brand și sper să rămâneți cu această idee pentru că mi se pare esențială.
Un brand este format din mai multe elemente. Logo-ul este doar unul dintre ele.
Acestuia i se adaugă și povestea din spatele brandului, felul în care acesta comunică cu publicul, designul pe care îl folosește (online și offline), atitudinea pe care o are față de public și față de piață în general (e un brand luxos, e un brand prietenos?) și să nu uităm și de preț. Pentru că până la urmă orice companie care apare pe piață vinde ceva: un produs, un serviciu, o idee…
Degeaba ai un logo frumos dacă nu știi să comunici cu oamenii și dacă prețurile tale sunt mai mari decât își permit oamenii cărora te adresezi.
Acum înțelegeți care e diferența dintre brand și logo?
Aștept să-mi spuneți în comentarii dacă vă plac genul ăsta de articole și puteți să-mi propuneți alte teme de discuție…dacă vă interesează ceva anume din sfera asta 😃
