andrela.ro
#andrelacitește,  Cărți și filme,  Recomandări

„Sapiens: Scurta istorie a omenirii” de Yuval Noah Harari: o carte despre cine suntem și cum am ajuns aici

Am terminat de citit Sapiens de Yuval Noah Harari și m-am tot gândit cum aș putea scrie o recenzie decentă a acestei cărți. Răspunsul este că nu pot. Sapiens e o lectură care nu poate fi descrisă în cuvinte. Nu știu cum aș putea să vă descriu eu conținutul acestei cărți. Nu pot decât să v-o recomand și atât. Ceea ce urmează în continuare este o părere subiectivă și total neprofesionistă despre o carte care m-a depășit din orice punct de vedere.

Sapiens este una dintre cele mai grele cărți pe care le-am citit până la vârsta de 26 de ani.

Și când spun că e grea nu mă refer doar la faptul că e hardcover și că îți amorțesc puțin mâinile dacă nu o ții cum trebuie în mână. Când spun că e grea, mă refer la informațiile din cuprinsul ei. E o scurtă istorie a omenirii cuprinsă în câteva pagini. În rest, nu e grea. Se citește ușor, e scrisă într-un mod foarte curat și pe înțelesul tuturor.

Ușor de parcurs, greu de digerat.

Felul în care e scrisă, limbajul, așezarea în pagină, totul ar face din Sapiens o carte pe care o poți citi foarte ușor. Problema apare atunci când îți dai seama că ceea ce citești e ceva cu totul diferit. Informațiile sunt multe și complexe și îți dai seama că îți ia ceva timp până digeri fiecare propoziție.

Să luăm ca exemplu următorul citat:

Încercați să vă imaginați cât de dificil ar fi fost să creăm state sau Biserici sau sisteme juridice dacă am fi putut să vorbim doar despre lucruri care există cu adevărat, ca râurile, copacii sau leii.

Bănuiesc că din punct de vedere gramatical si ortografic ați înțeles tot. Nici sintaxa frazei nu e grea, dar gândiți-vă un pic la ce vrea să spună de fapt autorul în acest text… Vorbim despre „lucruri imaginare”. Nu există stat. Nu există sistem juridic. Nu e nimic palpabil, așa cum sunt copacii și leii. Corect?

Eh, imaginați-vă că pe tot parcursul cărții întâlniți astfel de pasaje care vă pun rotițele din creier la treabă. Se ridică semne de întrebare, se răscolesc adâncuri, se pun la îndoială opinii universal acceptate. Cam asta e Sapiens. Un șir lung de fraze care ne pune creierul la treabă și ne face de multe ori să exclamăm „bă, da chiar așa e!”

Sapiens te dă jos de pe piedestalul pe care te-ai urcat tu, ca om și te dă cu capul de pereți după care te aruncă în fundul curții, acolo unde îți e locul. Și face asta dovedindu-ți cu argumente incontestabile că nu ești atât de minunat și de special precum te consideri.

În Sapiens nu există „eu”=Xulescu, ci există doar „noi”=întreaga specie Homo Sapiens.

Desigur că fiecare dintre noi este minunat și special în felul său, dar în Sapiens se vorbește despre noi ca specie, nu ca individ singular. Suntem toți o apă și-un pământ și am ajuns unde suntem astăzi datorită unor factori care au înfluențat în bine, sau în rău, evoluția noastră ca specie.

Am evoluat pentru că suntem diferiți și pentru că ne-am adaptat mediului înconjurător, de cele mai multe ori distrugându-l într-un mod foarte egoist.

Ne-am ghidat și încă ne ghidăm în viață după niște plăsmuiri ale imaginației noastre și am învățat să vorbim pentru că aveam nevoie să bârfim și cu ceilalți despre balivernele din capul nostru.

Sapiens e o carte care spune foarte multe despre specia noastră. Nu laudă, nu aruncă cu noroi. Pur și simplu spune. 

Spune o poveste a unei specii care într-un interval relativ scurt de timp (câteva secole) a ajuns să stăpânească o planetă de care nici măcar nu știe să abiă grijă. Sapiens pune punctul pe i și ne demonstrează cât suntem de mici în comparație cu tot ceea ce se află în jurul nostru.

Sapiens nu e o carte pe care aș recomanda-o tuturor. E o carte care nu trebuie citită. Trebuie digerată. E precum o friptură de porc. E bună la gust, o mănânci imediat, dar s-ar putea să îți cadă greu la stomac.

Sunt informații destul de controversate în carte și abordează subiecte care sunt considerate sensibile de către unele persoane.  De exemplu, eu nu aș vedea-o pe maică-mea citind Sapiens. Pentru ea, religia nu e ceva imaginar, noi nu ne tragem din maimuțe și Adam și Eva chiar au existat și au apărut pe pământ, brusc, în a 6a zi a Creației. Cum să poată citi ea o carte cum e Sapiens?

Ideal ar fi ca fiecare om de pe planeta asta să citească Sapiens, dar nu toți ar înțelege-o. Sapiens ar trebui citită mai ales de oamenii care au impresia că ei sunt buricul pământului. I-ar pune un pic pe gânduri, zic eu…

Cine a dat gaura la macaroană?

Omul, desigur, dar asta nu înseamnă că fiecare dintre noi a făcut asta. Noi, ca specie, am făcut asta. Tocmai acesta cred că e unul dintre mesajele principale transmise de autor. Suntem o specie, un întreg, chiar dacă ne dezvoltăm individual. De evoluția personală a fiecăruia dintre noi, depinde evoluția universală a speciei.

Ar trebui să renunțăm la egoismul de care suferim și să conștientizăm că noi, individual, nu am făcut mare lucru ca să schimbăm ceva pe planeta asta sau ca să schimbăm cursul istoriei, însă specia noastră da!

Istoria e ceva ce au făcut foarte puțini oameni în timp ce toți ceilalți arau câmpurile și cărau găleți cu apă. 

În concluzie, dacă aveți momente în care nu vă găsiți locul, în care nu înțelegeți cine suntem și ce căutăm pe planeta asta, citiți Sapiens! Citiți Sapiens dacă aveți nevoie de o gură de aer, de o lectură altfel, de o carte care să vă deschidă ochii și mintea și să vă ajute să vă dați seama că locul în care suntem astăzi nu e deloc unul întâmplător.

Citiți, citiți și iar citiți!

Găsiți cartea pe siteul Editurii Polirom, pe Libris, în Cărturești, pe Cartepedia și probabil că în toate librăriile posibile :D.

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *