Oamenii – O scurtă istorie despre cum am stricat totul de Tom Phillips

De când cu izolarea asta socială am citit 11 cărți. De fapt, sunt 9 cărți și 2 audiobook-uri, dar ideea e că am stat cu burta pe carte mai mult decât aș fi crezut. Unele au fost faine, altele au fost minunate, iar unele au fost meh. Astăzi, însă, vreau să vă spun câteva cuvinte/rânduri despre una care mi-a plăcut extrem de tare.

Oamenii – O scurtă istorie despre cum am stricat totul de Tom Phillips

Autorul, Tom Phillips este umorist și jurnalist englez, iar aceste două lucruri sunt foarte, dar foarte evenidente în cuprinsul cărții. Umorul e la el acasă, iar documentarea se vede că este făcută într-un mod specific jurnaliștilor: așa, on point. 

Eu am citit Sapiens de Yuval Noah Harari, care a fost destul de greoaie de citit și de digeerat. Însă istoria pe care o prezintă Tom Phillips în Oamenii – O scurtă istorie despre cum am stricat totul, este una mult mai accesibilă pentru publicul larg. Practic, în această carte omul este dat jos de pe piedestalul pe care are de multe ori impresia că se află, și târât un pic prin noroi, ca să fie adus, într-un fel, cu picioarele pe pământ.

Istoria evoluției umane începe cu capacitatea noastră de s gândi și a fi creativi. Asta îi diferențiază pe oameni de alte animale – dar ne predispune, în același timp, și să ne facem de râs în mod constant.

Pe parcursul celor 10 capitole ale cărții, sunt abordate diverse subiecte precum: mediul înconjurător, războiul, democrația, colonialismul, tehnologia, etc. Iar în cadrul fiecărui capitole sunt prezentate exemple care demonstrează cum, unoeori, oameni sunt un pic săriți de pe fix și fac lucruri pe care n-ar trebui să le facă. Lucruri care afectează mai mult sau mai puțin, cursul istoriei și-al evoluției noastre ca specie.

Ideea e că evoluția, ca proces, nu este o chestie deșteaptă – dar măcar este tâmpită într-un mod foarte statornic. Din punctul ei de vedere pare să conteze numai să supraviețuiești, suficient de mult timp pentru ca genele tale să se transmită generației următoare, celor 1000 de modalități de a muri în chinuri groaznice care pândesc la fiecare colț. Dacă reușești, ți-ai făcut treaba. Dacă nu, ghinion.

O carte pe care o iei prea în serios, te superi rău

Dacă ești genul ăla de om care are impresia că el a dat gaura la macaroană, s-ar putea ca această carte să te supere un pic. Autorul chiar spune că nu e cazul să luăm super în serios ceea ce spune el acolo, chiar dacă evenimentele sunt reale. De exemplu, la un moment dat spune că noi, oamenii nu suntem deloc modești și demonstrează asta prin faptul că ne-am denumit specia homo sapiens. Tu alegi dacă vrei sau nu să fii de acord cu această afirmație.

Homo sapiens înseamnă în latină, „om înțelept”. (Să fim sinceri, modestia nu s-a numărat niciodată printre trăsăturile definitorii ale speciei noastre.)

Mie mi-a plăcut super mult cartea asta. În primul rând pentru că am râs citind-o, așa cum n-am mai râs de mult la o carte, și în al doilea rând pentru că prezintă o altă față a istoriei. O față nouă, ironică, amuzantă care ne demonstrează că și atunci când avem un eșec, lucrurile nu-s chiar atât de rele. Sau, de fapt, ne arată că s-au întâmplat lucruri mult mai grave de atât și planeta nu s-a oprit.

Nohmul
O mare priamidă mayașă, ce mai frumoasă ruină mayașă din insulele Belize, a fost dărâmată în 2013 de niște muncitori constructori pentru că aveau nevoie de pietriș ca să repare drumurile din apropiere.

O lectură motivațională și demotivațională în același timp

Depinde doar de tine. Tu alegi cum vrei să citești această carte. Poți lua părțile pozitive din fiecare exemplu, sau, dacă ești o fire mai prăpăstioasă și mai negativistă… poți cădea în extrema cealaltă.

Oricum ar fi, din punctul meu de vedere, cartea asta merită citită din mai multe motive:

  • te face să-ți dai seama că oamenii nu-s chiar așa deștepți uneori și că fac lucruri total greșite din motive și mai greșite;
  • chiar dacă lucrurile nu merg așa de bine, asta nu înseamnă că vine sfârșitul lumii;
  • ironia, și mai ales, autorironia sunt necesare uneori;
  • realizezi că s-au întâmplat o groază de lucruri dubioase de-a lungul istoriei, dar nu le menționează nimeni;
  • prezintă anumite evenimente din istorie dintr-o altă perspectivă, iar ăsta e un lucru al naibii de fain;

Dacă până acum nu v-am convins să o citiți, vă las mai jos câteva citate care sigur o să vă placă. Sunt despre noi, oamenii, despre un lucru pe care n-o să-l mai putem vedea niciodată pentru că un om l-a distrus și despre 2 lideri care n-ar fi trebuit să conducă vreodată ceva. Concluziile le trageți voi.

Mintea noastră este capabilă să conceapă concerte, orașe și teoria relativității, dar în același timp se pare că suntem incapabili să decidem ce tip de chipsuri vrem să cumpărăm fără cinci minute de deliberări dureroase.

Copacul Ténéré

Cunosscut drept cel mai izolat copac de pe planetă, singur în mijlocul deșertului Sahara – până în 1973, caând, în ciuda faptului că era singurul copac pe o rază de 400 km, a fost distrus de un șofer beat care a reușit să intre cu camionul în el.

Țarul Petru al II-lea

Îi plăceau mult soldățeii de jucărie. Ani de zile, nu a avut timp să-și consume mariajul cu Ecaterina (devenită „cea Mare” după ce l-a detronat) pentru că era prea ocupat să se joace cu soldățeii și odată a trimis în fața Curții marțiale un șobolan pe cae l-a găsit rozându-i una dintre jucării.

Carol al IV-lea

Mai bine cunoscut în istorie pentru pentru convingerea delirantă că era făcut din sticlă și se putea sparge în orice moment.

Rău cu rău, dar se poate și mai rău?

Știm cu toții că sistemul politic din România nu-i chiar cel mai bun de pe planetă, dar gândiți-vă că un oraș și-a ales ca primar un câine. Yep! True story, bro!

Democrația, desigur, se bazează întru câtva pe faptul că alegătorii iau decizii bune de la bun început. De exemplu, în 1981, micul oraș californian Sunol și-a ales un câine ca primar.  […] a fost primar mai bine de 10 ani, mandatul încheindu-se doar la moartea lui, în 1994.

Ce ziceți despre asta?

Acestea sunt doar câteva dintre exemplele regăsite în Oamenii – O scurtă istorie despre cum am stricat totul. Pe restul vă invit să le descoperiți citind cartea. E o lectură ușoară, de weekend. Merită să-i dați o șansă. Știu că e plin de citate articolul ăsta, dar mi s-a părut că așa pot evidenția mai bine ceea ce a vrut să spună autorul. Nu le consider a fi spoilere pentru că în carte găsiți muuuult mai multe exemple de acest fel. 🙂 Sper că v-a plăcut acest articol și că v-a stârnit interesul. Și zic să profitați, că acum o găsiți pe elefant.ro cu 40% reducere. Are un preț super bun pentru cât e de faină. Eu i-am dat 5 stele din 5 pe Goodreads, ceea ce nu se întâmplă foarte des, în cazul meu :).

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You May Also Like