Chiar dacă excursia noastră a durat doar 4 zile, iată că am destule lucruri de povestit. Să mergi dintr-un capăt în altul al țării te îndeamnă să scrii. Cel puțin pe mine m-a inspirat mult excursia asta. Locurile, oamenii, momentele, peisajele, soarele, sărbătorile, toate au fost surse de inspirație. Aș fi scris despre fiecare câte ceva, dar nu vreau să vă sâcâi prea tare cu beletristica din capul meu, așa că astăzi revin cu o poveste și-o recomandare. Povestea începe cam așa…
Înainte să plecăm din Timișoara către Tecuci, ne-am gândit că dacă tot străbatem țara ar fi drăguț să ne oprim să vizităm și niște prieteni din tinerețe. Ne-am abătut cam o oră de la traseul inițial ca să ajungem la Radu la Sâmbăta de Sus. Prima data ne-am oprit la el când mergeam către Moldova și fiind noapte nu mi-am dat seama exact de zona în care eram.
În drum spre casă, ne-am oprit din nou la el, pe timpul zilei de data asta. Nu vă pot spune cât de impresionată am rămas de ceea ce am văzut. Peisajele superbe păreau desprinse din cărțile de geografie. Sâmbăta de Sus este un sătuc aflat în județul Brașov, fix la poalele Munților Făgăraș. Când spun că e la poalele munților, mă refer că eram exact la baza muntelui. Mă simțeam mică în comparație cu giganții din jurul meu și aveam impresia că vor pica în orice moment peste mine.
Am vizitat și Mănăstirea Brâncoveanu și am rămas foarte plăcut impresionată. După cum știți, nu sunt cel mai credincios om de pe planetă așa că nu m-am dus acolo să fac mătănii și să mă dau vreo sfioasă și vreo sfântă, dar am admirat ce a fost de admirat și am rămas cu gura căscată la cât de frumos era totul în jur.
Mănăstirile în general sunt superbe și curate și te îndeamnă să te plimbi prin curțile lor. Nu știu să vă spun multe detalii despre Mănăstirea Brâncoveanu. Știu că a fost ctitorită de Constantin Brancoveanu și restaurată în timpul domniei Regelui Mihai I, iar localnicii spun că acolo a fost stareț și Arsenie Boca. Atât știu eu. Las pozele să vorbească în locul meu.
Am impresia că m-am dezobișnuit să călătoresc pentru că observ că nu țin minte detalii. De exemplu, în spatele mănăstirii era lacul ăsta…
…dar nu știu să vă spun absolut nimic despre el, decât că e superb. Nu-i știu povestea, nu știu ce ce aruncau oamenii monede în el… habar nu am. Sunt un turist prost. Cred că asta e explicația. 🙂
La Sâmbăta de Sus este și un Arsenal Park pentru cei cărora le place sportul și adrenalina. Noi ne-am așezat să mâncăm o pizza fix la punctul de intrare în Arsenal Park. Vă dați seama cam cât de sportivi suntem noi ;).
În cele câteva ore pe care le-am petrecut acolo mi-am reamintit cum e să fii copil și să n-ai nici o grijă. Am respirat aer curat, ne-am plimbat și ne-am jucat cu prințesa asta mică până seara târziu când am fost nevoiți să plecăm spre casă.
Concluzia e că vă recomand din tot sufletul să vizitați zona asta. Eu sunt născută și crescută la munte, așa că peisajele montane îmi sunt familiare, dar ce-am văzut la Sâmbăta mi se pare extraordinar.
Nu știu să vă recomand o pensiune anume, dar erau destule pe acolo. Dacă vă hotărâți să mergeți scrieți-mi și cu siguranță Radu ne va ajuta să găsim ceva frumos.
Ah, și dacă tot a venit vorba de Radu, să știți că omul ăsta e mare meșter de mașini. Consultă și tratează orice mașină. O face ca nouă cât ai clipi. Râdem, glumim, dar dacă aveți nevoie de un mecanic și sunteți în partea aia de țară, Radu vă ajută cu plăcere (*vă dau detalii în privat, dacă aveți nevoie).
În concluzie, dacă vă e dor de munte, de aer curat și de un pic de liniște mergeți la Sâmbăta de Sus. Eu am fost, mi-a plăcut și cu siguranță o să mai merg cât de curând posibil.