Anul trecut, în octombrie am fost la Webstok. Acolo l-am descoperit pe Vlad Voiculescu și de atunci l-am tot urmărit. Îmi place de omul ăsta și îl consider un om demn de urmat în viața asta. Este un exemplu pentru noi toți.
Și pentru că nimic în viața asta nu se întâmplă fără un motiv, într-una din zile am descoperit, din întâmplare, emisiunea Andreei Esca difuzată la Europa FM unde a fost și el invitat.
La radio cu Andreea Esca
Este o emisiune în care Andreea Esca are câte un invitat căruia îi ia un fel de interviu. Toată discuția seamănă cu o întâlnire între doi prieteni vechi, care povestesc despre tot felul de lucruri: despre copilărie, părinți, facultate, familie, carieră, etc.
Fiecare invitat răspunde întrebărilor pe care Andreea Esca i le pune, astfel că, ascultătorii descoperă lucruri neștiute despre persoana respectivă. De multe ori sunt lucruri intime, personale pe care nu toată lumea le știe și ăsta cred că e marele avantaj al emisiunii.
Este scos în prim-plan omul din spatele celebrității
Până acum, eu am ascultat edițiile în care au fost invitați: Laura Codruța Kövesi, Tudor Chirilă, Ștefan Bănică Jr., Horia Brenciu și Vlad Voiculescu, despre care vă spuneam la începutul articolului.
Ascult emisiunea asta în căști, la lucru, în loc de muzică și-mi place de mor. Fiecare ediție pe care am ascultat-o mi-a plăcut pentru că am descoperit niște oameni minunați. Niște nume mari, s-au transformat în oameni. Am zâmbit și m-am emoționat până la lacrimi la fiecare interviu.
Totuși, emisiunea în care a fost invitat Vlad Voiculescu rămâne preferata mea.
Omul ăsta mi se pare că e întruchiparea binelui pe Pământ. Știți vorba aia care zice că „omul ăsta e pita lu’ Dumniezo”? Ei bine, cred că Vlad Voiculescu e fix genul ăla de om.
În momentul în care deschide gura mi se pare că emană atâta modestie și atâta bunătate de-mi vine să mă ascund și să fug de rușine că eu nu pot fi așa. Un om modest. Poate prea modest pentru lumea asta în care trăim. Un om bun. Poate prea bun.
Un exemplu pentru noi toți
Vlad Voiculescu este fondatorul MagiCAMP, care este o tabără pentru copiii bolnavi de cancer. Tot el a venit și cu ideea MagicHome, adică un loc în care să poată fii cazați părinții copiilor bolanvi de cancer internați în spital.
Vlad Voiculescu a iniţiat ”reţeaua citostaticelor”, alcătuită din voluntari care timp de mai mulţi ani au transportat în România, fără să solicite niciun beneficiu material, medicamente esenţiale în tratamentul cancerului, care nu se găseau deloc în spitalele şi farmaciile româneşti.
Citeste mai mult: adev.ro/pbbywj
Din punctul meu de vedere, aceste lucruri îl ridică pe Vlad Voiculescu undeva sus, sus de tot, deasupra noastră, a muritorilor de rând. Doar faptul că s-a gândit la lucrurile astea îl face să merite pe deplin eticheta de Om deosebit.
Nu are rost să mai spun că a fost Ministrul Sănătății în Guvernul Dacian Cioloș. De fapt, nici nu vreau să spun asta pentru că poate căpăta o conotație negativă. Știm cu toții cum sunt văzuți politica și politicienii la noi în țară. Ok, majoritatea merită băgați în aceeași oală și fierți la foc mic, dar nu e cazul lui Vlad Voiculescu.
„Politica este ca un cancer” – când îți dai seama de existența ei abia când ajunge să îți afecteze viața personală, e deja prea târziu.
Idee exprimată în discursul de la Webstock 2018
Poate pare că-l ridic în slăvi pe omul ăsta, dar credeți că exagerez? Nu credeți că merită? I-aș face statuie în centrul Bucureștiului dacă ar fi după mine, pentru că un om ca el se naște o dată la 1000 de ani.
În încheiere vă las aici emisiunea La Radio, în care a fost invitat el, pe care dacă o veți asculta veți înțelege mai bine ce vreau eu să spun aici. Chiar vă rog să o faceți!
Despre faptul că a fost ministru…. am făcut legătura de abea după ce ai specificat. Însă proiectele pe care le-a inițiat sunt niște proiecte super cunoscute și demne de tot respectul. Pentru MagicHome am donat și m-am bucurat că cineva totuși încearcă să miște ceva în țara asta. Sunt și alți oameni ca el (exemplu: https://www.linkedin.com/feed/update/urn:li:activity:6512687792441692160), însă din păcate în presa românească nu se vorbește despre ei. Poate ar trebui să o facă măcar bloggerii.
Frumos articol 😉